De ce rostim „bogdaproste”

Prin milostenie punem început unui bine, pe care Dumnezeu îl va desăvârși. Din această perspectivă, scopul faptei de milostenie nu se limitează doar la a face un bine cuiva, ci trebuie să urmărim a-l face mai bun, a-i spori calitatea de om. Iată de ce milostenia trebuie privită ca o acțiune complexă, în care, făcând uz de toate mijloacele de care dispunem, trebuie să-l ridicăm pe semenul nostru la o condiție materială, morală și spirituală superioară.
Beneficiarul faptei de milostenie este dator să se roage lui Dumnezeu pentru binefăcătorul său sau să rostească măcar „Bogdaproste”, formulă de mulțumire utilizată des de credincioși, mai ales când se primește ceva pentru sufletele celor adormiți.
Cuvântul bodaproste/bogdaproste vine de la substantivul propriu Bog – Dumnezeu, plus verbul (la imperativ!) da prostit, ceea ce s-ar traduce prin „Dumnezeu să ierte!”. Iertarea sau mântuirea primită de la Dumnezeu înseamnă absolut totul. Cei vii îi pot ajuta mult pe frații lor cei adormiți prin milostenie și rugăciune, după cum sună versul poetului Ioan Nenițescu în grai țărănesc: „De vreți morți ca să trăiți, cătați vii să nu muriți!” Așadar, de fiecare dată spusă de către cei vii, rostirea bogdaproste poate însemna deodată mulțumire pentru cele primite, și rugăciune pentru cei adormiți.
(Ziarul Lumina)