Da, ne pregătim de Mondial

Dezbătută, mediatizată, negociată, dar aproape deloc contestată, numirea lui Mirel Rădoi la conducerea reprezentativei de fotbal a României a avut loc alaltăieri, ceea ce nu poate decât să ne bucure, fiind semn că până și în fotbalul românesc putem să avem vagi urme de normalitate. Foarte interesante mi s-au părut în ultimele vreo două săptămâni luările de poziție în privința eventualului selecționer, cele mai haioase fiind ale celor care visau ei înșiși să devină antrenorii Naționalei. Fără să se riște prea tare, au bătut apropouri la tinerețea (evident, notată cu minus!) lui Rădoi, ba și la faptul că încă nu și-ar fi finalizat studiile de specialitate. N-are, adică, Licența Pro… de parcă pe Sir Alex Ferguson ori pe Trapattoni ar fi îndrăznit cineva vreodată să-i caute la documente! După cum spuneam zilele trecute, foarte important era ca lui Rădoi să i se ofere un contract mai lung, nu doar pentru meciul / meciurile eliminatorii care ne-ar putea duce la turneul final al Campionatului European. Zis și făcut. Comunicatul oficial vorbește despre un contract pe doi ani, ceea ce include și preliminariile pentru Mondialul din Qatar. Asta înseamnă că Mirel Radoi are șansa de a construi echipa pe care nu mă îndoiesc că o visează, alcătuită majoritar din băieții cu care a avut rezultate remarcabile la under 21, și cu care să abordeze preliminariile următoarei ediții a World Cup. Anul viitor, când debutează preliminariile, aceștia vor avea vârsta de 22 – 23 de ani, cum nu se poate mai potrivită pentru a mânca jar pe gazon. În plus, bafta suplimentară a antrenorului și jucătorilor constă în posibilitatea de a se roda și omogeniza nu în meciuri amicale, ci într-o competiție oficială majoră: Jocurile Olimpice, unde același lot under 21 a reușit calificarea. Așadar, dincolo de un meci sau două de calificare la Euro, noua națională, în varianta Rădoi, va juca niște meciuri oficiale în cadrul Olimpiadei, după care va începe preliminariile pentru Mondial. Eu zic că toate astea vin de se leagă, astfel încât chiar avem speranțe. De care? Păi, speranțe că vom avea din nou o echipă bună, speranțe de calificare la Euro, speranțe de calificare la World Cup. Dincolo de toate astea însă, există categoric speranța că vom avea parte de un joc frumos, de fapt singurul lucru care contează. Hai Mirel, hai România!