1. Despre rugăciunea inimii
Rugăciunea inimii este treapta cea mai înaltă a rugăciunii. Rugăciunea nu este teorie care se învață la școală. Rugăciunea inimii, adică cea făcută cu simțirea inimii, este o dăruire a Sfântului Duh, un dar de sus, pe care îl primesc numai cei vrednici de el.
Cui Îl iubește pe Dumnezeu din tot sufletul, din toată virtutea și din toată inima sa i se dăruiește darul rugăciunii inimii și darul sfintelor lacrimi. Altfel, poți căpăta rugăciunea inimii din experiență, după o lungă practică, dar se pierde ușor, căci inima nu arde de iubire pentru Hristos.
2. Despre smerenie
Mare este smerenia pentru călugări și pentru creștini!
Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredințează că suntem mai păcătoși decât toți oamenii și nevrednici de mila lui Dumnezeu. Când ne defăimăm pe noi înșine nu avem smerenie, ci atunci când altul ne ocărăște și ne defaimă, încă în public, iar noi răbdăm și zicem: „Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască, pentru păcatele mele”, aceasta este smerenia adevărată.
De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare și smerenia, care spală păcatele și biruie diavolul.
3. Despre voia lui Dumnezeu
Să te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului.
Să cerem ajutor de la Domnul și să ne lăsăm în mâna Lui.
Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa.
De vrei să asculți și să te folosești, taie-ți voia și lasă-te în voia lui Dumnezeu și primește cuvintele și dragostea noastră.
Când darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci toate i se par ușoare; iar când se depărtează harul, atunci toate i se par grele.
Dumnezeu, pe cine iubește, îl ține aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea și înșelăciunea lumii să-i câștige sufletul.




