Curtea de Apel București l-a achitat, luni, pe Ion Alexandru Țiriac, respingând astfel apelul procurorilor la sentința instanței inferioare care, în urmă cu aproape patru luni, a decis achitarea acestuia pentru toate faptele de care era acuzat în dosarul „Cocaina pentru VIP-uri”.
Totodată, instanța a admis apelul lui Ion Alexandru Țiriac la decizia Tribunalului București.
Decizia poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Curții de Apel București, Ion Alexandru Țiriac a fost achitat în baza art. 11, punctul 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. a din Codul de procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 și 5 din Legea 143/2000. Practic, Ion Alexandru Țiriac a fost achitat de Curtea de Apel București întrucât acuzațiile procurorilor nu se confirmă.
Curtea de Apel București a judecat, luni, apelul procurorilor la decizia instanței inferioare prin care Ion Alexandru Țiriac a fost achitat în dosarul în care era acuzat de trafic de droguri și punerea la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri.
Procurorii DIICOT au susținut în fața instanței că Ion Alexandru Țiriac, împreună cu prietenii săi au consumat cocaină în mai multe locații, printre care barul Sydney, hotelul President din Mangalia, locuința din Pipera.
Ion Alexandru Țiriac a negat, luni, în fața instanței Curții de Apel București, acuzațiile procurorilor. El a spus că nu bea și nu fumează și nu a consumat niciodată cociană. „Nu am deținut niciodată vreun drog în vederea consumării”, a spus Țiriac.
Alexandru Țiriac a mai spus că a închiriat camera din hotelul President din Mangalia deoarece a mers la plajă, nicidecum nu se susțin sursele procurorilor că el ar fi făcut acolo o petrecere unde s-au consumat droguri. El a explicat că apartamentul din hotel a fost închiriat doar pentru un week-end, că a ajuns vineri noaptea, sâmbătă a mers la plajă, iar duminică s-a întors în București.
„Nu am dat niciun fel de petrecere acolo. Nu-mi aduc aminte să fi venit cineva în vizită”, a afirmat Țiriac junior în fața instanței.
Refereritor la apartamentul din strada Dante Aligheri, Ion alexandru Țiriac a susținut că acolo a stat foarte puțin, doar câteva luni, și că procurorii nu au dreptate când spun că el, împreună cu prietenii, ar fi consumat cocaină, ba mai mult nu-și aduce aminte când a cumpărat apartamentul.
„Nu pot să spun cu exactitate cine m-a vizitat și în ce perioadă, pentru că a fost o perioadă foarte scurtă de timp. Nu-mi amintesc când l-am cumpărat (apartamentul – n.r.)”, a mai afirmat Țiriac junior.
Pe de altă parte, Țiriac a mai explicat că nici în apartamentul de pe strada Mircea Eliade nu s-au consumat droguri așa cum acuză procurorii și că acolo este locuința părintească unde mai stătea uneori și nici nu primea invitați deoarece acolo locuia tatăl său.
Totodată, Țiriac a negat și afirmațiile procurorilor potrivit cărora Robert Sandu venea adesea la locuința din Pipera și arunca pachete de țigări peste gard, în care de fapt era cocaină. El a explicat că acea locuință a fost închiriată între ianuarie-septembrie 2003 unde a locuit cu actuala lui prietenă Ileana Lazariuc. Mai mult, el a spus că nu a găsit niciodată vreun pachet cu cocaină.
Procurorii au susținut că în convorbirile telefonice purtate cu Robert Mircea Sandu, Ion Alexandru Țiriac vorbea codificat și că, spre exemplu, cuvântul tricou însemna cocaină.
Țiriac a negat acest lucru, susținând că atunci când spunea tricou însemna tricou. Ba mai mult, este un colecționar de articole sportive.
Procurorul a cerut instanței condamnarea lui Ion Alexandru Țiriac pentru consum de droguri, trafic, deținere și oferire altor persoane.
Avocatul lui Țiriac a solicitat instanței respingerea apelului, susținând că motivarea Parchetului este lapidară și neconvingătoare. El a mai spus că majoritatea probelor s-au prescris și că procurorii au încălcat mai multe drepturi ale clientului său, printre care și dreptul la apărare.
Tot avocatul a mai spus că martorii care și-au schimbat declarațiile între timp au vrut de fapt să beneficieze de pedepse mai ușoare.
Magistrații Tribunalului București au decis, în 18 octombrie, achitarea lui Ion Alexandru Țiriac pentru toate faptele de care era acuzat în dosarul „Cocaina pentru VIP-uri”. Decizia instanței a fost atacată de procurori la Curtea de Apel București.
Decizia de achitare a lui Ion Alexandru Țiriac are la bază declarațiile contradictorii ale martorilor, dar și caracterul confunz și contradictoriu al mijloacelor de probă, se arată în motivarea Tribunalului București în acest caz.
Tribunalul București a decis achitarea lui Țiriac junior în urma declarațiilor contradictorii ale mai multor martori, printre aceștia aflându-se Robert Mircea Sandu, Năstase Radu Eugen și Hâncu Vlad Alexandru. „Tribunalul constată nu numai că acestea nu sunt susținute de alte elemente probatorii existente în cauză, dar ele nu se armonizează nici cu ele însele și nici unele cu altele, datorită caracterului lor confuz sau numeroaselor contradicții pe care le emană”, se arată în motivarea judecătorului care a decis, în 18 octombrie, achitarea lui Ion Alexandru Țiriac.
Instanța arată că declarațiile martorilor ar fi trebuit să fie în concordanță și cu probele și nu în contradicție cu acestea. Instanța apreciază că declarația lui Robert Mircea Sandu este confuză și conține mai multe contradicții.
În cursul urmăririi penale, acesta a dat o declarație pe care și-a schimbat-o ulterior în fața instanței de judecată. Judecătorul susține că martorul se contrazice pe el însuși cu privire la sursa de proveniență a drogurilor procurate pentru petrecerea de la ferma piscicolă din Călărași.
„Caracterul confuz și vădit contradictoriu al mijloacelor de probă la care s-a făcut anterior referire le afectează acestora grav veridicitatea și credibilitatea, fiindu-i practic imposibil instanței de judecată să stabilească adevărul judiciar pe baza unor probe cu o valoare aleatorie, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada existenței obiectului materiale al infractorilor imputate inculpatului. Se constată că la dosar există și alte mijloace de probă, care după caz, fie nu sunt relevante pentru dovedirea existenței faptelor și a vinovăției inculpatului, fie pur și simplu confirmă și întăresc prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta”, se mai arată în motivare.
