Africa de Sud i-a redus la tăcere pe scepticii în privința succesului Cupei Mondiale și a organizat competiția sportivă fără incidente majore, o operațiune care, în termeni de imagine, a disimulat provocările enorme existente în această proaspătă democrație, potrivit AFP, citat de Le Parisien.
„Acum 20 de ani, nimeni nu vroia să ne viziteze (…), iar acum suntem o destinație cu notorietate”, a spus șeful statului, Jacob Zuma, a cărui țară era „o paria” până la căderea regimului rasist de apartheid, în 1994.
„Lumea a văzut țara noastră acum într-o nouă lumină”, a adăugat acesta.
Dincolo de toate, presa i-a dat dreptate, titrând la Berlin „O mare sărbătoare reușită”, „O mare sărbătoare internațională” – Washinton Post, sau „Un Mondial bine organizat” la Paris.
În ceea ce privește vizitatorii străini, aceștia au continuat „să închirieze” o țară modernă cu mall-urile sale, cu arhitectura sa, cu drumurile sale și cu locuințe de calitate. Aceste complimente au fost cu atât mai plăcute urechilor sud-africanilor, având în vedere îndoielile exprimate de sceptici privind capacitatea țării de a organiza un eveniment de o asemenea amploare.
„Se spusese că organizarea Cupei Mondiale în Africa de Sud va fi un eșec, că suporterii vor face scandal și că vor exista chiar și crime, că haosul și dezastrul vor fi la ordinea zilei”, titrează jurnalul local „Saturday Star”, în ultima ediție.
Africa de Sud are una dintre cele mai mari rate ale criminalității, cu o medie de 50 de omucideri pe zi, mai ales în zonele defavorizate. Înainte de turneu, această statistică a alimentat cel mai rău temerile, un tabloid englez vorbind chiar de un posibil „război de macete”.
În afară de un american rănit de gloanțe, niciun turist nu a fost victima violențelor în timpul competiției, datorită, în special, importantei organizări a poliție. „Am intrat într-un război pe care l-am câștigat”, a conchis adjunctul șefului poliției, Fikile Mbalula.
Dimpotrivă, turiștii straini au fost întâmpinați cu căldură de mulțimile entuziaste, unde erau amestecați negrii cu albii, afișând o imagine de reconciliere.
„În general, această competiție a adus o imagine pozitivă țării organizatoare, dând impresia de normalitate”, a spus politologul francez Paul Dietschy, autorul cărții „Fotbal și politică”.
Cu toate acestea, el a făcut apel la prudență în ceea ce privește beneficiile reale ale evenimentului: „O competiție internațională nu rezolvă problemele proprii unei țări”.
Africa de Sud rămâne profund marcată de ani de segregare. De 16 ani, democrația a prins rădăcini și a stabilizat economia, dar întreaga viață socială este influențată de culoarea pielii.
Albii și negrii continuă să trăiască în cartiere separate, nu se căsătoresc între ei, iar mijloacele de subzistență sunt la extreme: rata șomajului la populația neagră este de peste 40 la sută, în timp ce la albi este de patru procente.
Sportul nu face excepție de la regulă: rugby-ul rămâne un bastion mai degrabă pentru albi, în timp ce fotbalul este rege în cartierele de negri. Aceste bariere au căzut în timpul Cupei Mondiale, dar oare pentru cât timp?
„Sportul este domeniul unei emoții efemere. Putem să ne întâlnim într-o zi pentru un meci, dar asta nu înseamnă că oamenii vor trăi apoi împreună”, a subliniat politologul Paul Dietschy.
