Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe, înaintea praznicului Botezului Domnului, preoții merg în parohii, în casele enoriașilor, pentru a le sfinți stropindu-le cu agheazmă mare. Apa sfințită de preot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc și aduce binecuvântarea lui Dumnezeu peste casa creștinului. Preotul intră în casele tuturor credincioșilor pentru a-i cunoaște mai bine, pe fiecare cu problemele sale, pentru a le stropi și a le binecuvânta locuințele. Se stropesc cu agheazmă toți membrii familiei, casa, gospodăria, chiar și animalele din curte, ca toate să primească binecuvântarea lui Dumnezeu, acum, la început de an. Este un semn al prezenței lui Dumnezeu în inimile și în casele oamenilor, un semn al acceptării prin credință a iubirii și ocrotirii Părintelui Ceresc în viața noastră.
Sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza este pregătită încă din ajun. Ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, este o zi de asceză, o zi de post, o zi de curățire și de înălțare spirituală. Credincioșii mai râvnitori țin în această zi post negru sau nu mănâncă nimic până la asfințitul soarelui. De asemenea, creștinul se îngrijește ca locuința lui să fie curată, deoarece preotul va stropi cu agheazmă în fiecare cameră. La vizita pastorală de Bobotează este bine să avem pe masă o lumânare aprinsă și un vas curat în care se va pune agheazma. Aceasta se va consuma dimineața pe nemâncate sau la încheierea ajunării totale din ziua premergătoare Botezului Domnului. Cu un mănunchi de busuioc se stropește în semnul Sfintei Cruci în toate încăperile, până la odovania praznicului trecută în calendar la data de 14 ianuarie. Credinciosul trebuie să știe că apa sfințită pe care o lasă preotul în vasele pregătite de ei este agheazmă mare din anii trecuți. De aceea, agheazma ce rămâne se depozitează într-un recipient curat și se pune la loc de cinste, alături de celelalte obiecte sfințite din locuința noastră.
Legate de vizita preotului cu prilejul Bobotezei s-au păstrat și unele tradiții populare frumoase, cum ar fi „colindul de Bobotează”, dar și unele superstiții lipsite de conținut duhovnicesc. Una din aceste superstiții este legată de firul de busuioc pe care preotul îl lasă în casă ca semn de binecuvântare. Există în popor credința, în special în rândul fetelor nemăritate, că dacă vei așeza acel fir de busuioc sub pernă sau îl vei lega cu ață roșie de deget înainte de culcare, în acea noapte vei visa pe cel ce îți va fi soț. Acest obicei ține de latura folclorică și nu trebuie încurajat, deoarece firul de busuioc este privit ca un obiect magic, ce poate prezice viitorul, concepție străină de duhul ortodox. Nu busuiocul aduce noroc, ci agheazma este cea care, prin sfințenia ei, aduce binecuvântarea în viața omului. Botezul Domnului este o sărbătoare a luminii și a bucuriei și nu trebuie umbrită cu practici superstițioase, care nu fac nimic altceva decât să întoarcă cugetul omului de la cele cerești spre cele pământești.
(sursa: Ziarul Lumina)