Comunicarea deficitară nu este un simplu dezacord, ci vectorul principal al disfuncției familiale, afectând profund sănătatea emoțională a fiecărui membru. Conform cercetărilor lui Paul Watzlawick, nu știm să nu comunicăm, ci știm să comunicăm contradictoriu, creând un fenomen numit mesajul dual. Acesta apare când mesajul tău verbal contrazice flagrant limbajul corpului – de exemplu, a spune „Sunt bine” cu brațele încrucișate, evitând contactul vizual și având ochi triști. Această ambiguitate cronică, prin care individul primește două mesaje contradictorii simultan și nu poate scăpa din situație, generează confuzie și un nivel ridicat de anxietate în sistemul familial, erodând încrederea de bază și capacitatea de a citi corect intențiile celorlalți.
Sub stres intens sau în fața unei amenințări percepute la adresa stimei de sine, oamenii recurg la mecanisme de autoapărare emoțională, blocate în subconștient, tipare studiate de Virginia Satir. Primul, acuzatorul, dă vina pe alții cu un ton dur, încercând să preia controlul și să-și mascheze, de fapt, sentimentul profund de neajutorare și lipsă de valoare. Apoi, există împăciuitorul, cel care este mereu de acord, se scuză excesiv și își neglijează nevoile, motivat de frica intensă de respingere și de credința că nu merită iubire. Al treilea este superraționalul, cel care evită orice urmă de emoție, ascunzându-se în spatele logicii și al faptelor; este rigid și detașat, protejându-se astfel de vulnerabilitate. În fine, avem irelevantul, care schimbă constant subiectul și face glume nepotrivite, deoarece simte că nu aparține sau că nu este important. Niciunul dintre aceste tipare nu exprimă nevoia sau emoția reală, blocând intimitatea și menținând conflictul nerezolvat la nivel subiacent.
Cea mai dăunătoare strategie de evitare a conflictului este triangularea. Acest fenomen sistemic apare când o tensiune sau un conflict nerezolvat între doi oameni – de obicei, părinții – este deviat și rezolvat superficial prin implicarea unei a treia persoane, care este cel mai adesea copilul. Părinții mențin astfel o pseudoarmonie, concentrându-se excesiv pe problemele copilului, fie ele școlare, de comportament sau de sănătate. În această dinamică, copilul devine „purtător de simptom” pentru conflictul conjugal pe care părinții nu reușesc sau nu doresc să-l rezolve. Prinderea la mijloc, în această coaliție emoțională toxică, duce la dezvoltarea de anxietate, vinovăție sau probleme de comportament la copil, care devin astfel o expresie a stresului întregii familii, stabilizând sistemul într-o manieră patologică ce previne maturizarea emoțională a cuplului.
Vestea bună este că psihologia propune strategii clare, verificate științific, pentru a iniția schimbarea și pentru a rescrie scenariul emoțional. Prima soluție implică asumarea responsabilității pentru propriile sentimente prin trecerea la propoziții la persoana întâi (eu). Este esențial să eliminăm acuzele, trecând de la „Tu nu mă asculți niciodată!” la o formulare de tipul: „Mă simt frustrat atunci când îmi întrerupi fraza și aș avea nevoie să termin de vorbit înainte de a-mi răspunde”. A doua strategie este detriangularea și definirea sinelui. Părinții trebuie să învețe să-și rezolve problemele strict între ei, restabilind granița conjugală și fără a folosi copiii ca tampon emoțional. Definirea sinelui presupune că fiecare membru învață să-și exprime convingerile și nevoile în mod calm, nu pentru a-l schimba pe celălalt, ci pentru a se diferenția emoțional și a-și păstra integritatea în relație. În fine, conflictul trebuie abordat inteligent, nu evitat. Se folosește pauza emoțională: atunci când o ceartă escaladează la un nivel periculos, unul dintre parteneri cere o pauză de 20 de minute, cu regula fermă că discuția va fi reluată la ora stabilită, după calmarea fiziologică. Această tehnică de autoreglare previne reacțiile impulsive și utilizarea tiparelor toxice. Schimbarea tiparelor nu este un proces magic, ci unul conștient, care cere dedicare pentru a transforma reacțiile automate în răspunsuri deliberate, construind astfel o fundație solidă pentru o conexiune familială reală și durabilă.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753 937 223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com