Una dintre cele mai controversate comunități din America, renumită pentru modul simplist de viață, la fel ca în Evul Mediu, în care membrii acesteia trăiesc fără electricitate, fără gaz metan, fără canalizare, care nu știu ce e acela televizor, radio sau telefoane mobile, a găsit adepți în sânul unei comune sucevene renumite pentru numărul mare de țigani. Așa anunța ieri, cu litere de-o șchioapă, cotidianul național Libertatea, al cărui material de deschidere, „Și-a vândut religia pentru o vacă”, prezintă povestea „șocantă” a mai multor „familii din județul Suceava care au trecut de la ortodoxism la cultul Amish după ce au primit avantaje în natură sau în bani”.
Culmea e că în Pătrăuți, unde se spune că ar exista o comunitate Amish de mai bine de 15 ani, ai cărei membri trăiesc după reguli foarte stricte, „nu se uită la televizor, nu ascultă radioul, nu-și duc copiii la școală, merg foarte rar la doctor și citesc doar cărți religioase”, oamenii nu au habar nici măcar ce înseamnă Amish.
„Nu am auzit să fi devenit careva Amish. Prea multe nu știu despre asta, ce am mai văzut pe la televizor”, spune primarul comunei, Vasile Breabăn.
Familia Burduja, despre care se spune că și-a vândut religia pentru o vacă, trăiește într-o margine de sat, aproape de buza unei râpe pline de gunoaie care lucesc în soarele primăvăratic, proaspăt ieșite de sub zăpada unei ierni mult prea lungi.
Vaca discordiei
La cei 32 de ani, Maria Burduja, femeia despre care se spune în Libertatea că și-a vândut religia pentru o vacă, are doisprezece copii cu vârste cuprinse între două luni și 13 ani.
„Am primit vaca drept ajutor, pentru că avem copii mulți. În nici un moment nu am spus că renunțăm la religie. De ce spun așa ceva, să ne facă pe noi de râs în toată țara?”, spune cu năduf femeia care, de la naștere, a fost crescută și trăiește conform credinței penticostale.
„Dacă-mi spunea cineva să-mi schimb religia, îi scoteam afară din curte”, spune femeia, care, din banii primiți în februarie de la o familie de anabaptiști din America, a cumpărat o vacă, să aibă cu ce-i hrăni pe cei 12 copii, din care șapte sunt la școală și unul la grădiniță.
Chiar și cu cei plecați la școală, tinda casei este ticsită de papucei plini de noroiul drumului care a înghițit balastul turnat cu ceva ani în urmă, formând o clisă moale, care se lipește de picioare după fiecare ploaie. Acum s-a uscat, dar urmele sale dăinuie încă.
Curtea e pavată cu pietre pe jumătate, iar în cealaltă jumătate se găsesc mormane de lemne, rădăcini de copaci tăiați, smulse din pământ cu multă trudă și folosite la încălzirea pe timp de iarnă.
Vaca ce asigură hrana atâtor guri flămânde e la loc de cinste, în grajd, alături de puiul ei.
„Vaca aceasta a fost dată în numele Domnului, ca ajutor. Eu nu-mi vând credința pentru o vacă, nici măcar pentru o casă, orice… Cum să scrie așa ceva?”, spune revoltat tatăl femeii, cunoscut în sat drept Gică Groparul, pentru că el le-a săpat groapa tuturor celor care s-au întors în țărână.
„Amish-ii” de Pătrăuți, penticostali din tată în fiu
Nemulțumiți de cele afirmate despre ei, zeci de locuitori de pe uliță se adună la poarta familiei Burduja, cu care majoritatea sunt și înrudiți.
„Revolta” spontană a zecilor de locuitori de pe ulița mărginașă a Pătrăuțiului, dați ca exemplu de comunitate Amish, face ca o mașină de Poliție să și apară acolo. Numai că, aflând că e vorba de o problemă religioasă, iar oamenii își exprimau pașnici nemulțumirile, reprezentantul autorităților își vede de treabă prin alte locuri.
„Nici n-am auzit, nu știm ce e aia Amish”, spune un bărbat, care cere să li se facă dreptate, să nu se mai scrie minciuni despre ei.
Gospodarul casei, Radu Burduja, apare într-un suflet, venit în fugă de la serviciu:
„Eu sunt penticostal, așa am crescut, în această credință. Cei care ne-au dat banii pentru vacă au vrut să dea un ajutor. Problema e că acum am auzit niște trăsnăi de m-am speriat. Eu am auzit vorbindu-se de asta dimineață, la radio, în autobuz, și râdeam și eu singur, dar nu știam de cine e vorba. Nici când mi-am auzit numele nu mi-a trecut prin cap că ar fi vorba de mine! Ce au avut ei de câștigat că ne-au făcut de rușine în întreaga țară?”.
Pentru ei toți, credința în Dumnezeu e sfântă și numai gândul că s-ar fi lepădat de credința lor, pentru a căpăta ceva ce le lipsește, îi jignește profund. Maria Burduja își frânge mâinile, neputincioasă, se revoltă, cere să i se facă dreptate și din când în când varsă și câte o lacrimă, pe care o șterge iute cu dosul palmei, pentru a nu fi văzută.
Săraci dar credincioși, romii din Pătrăuți refuză să fie dați ca exemplu de trădători ai religiei în care au crescut. De altfel, comunitatea penticostală din Pătrăuți are zeci de ani vechime, fiind înființată tocmai pe la 1930, conform spuselor pastorului Ghiță Turturean, care-i liniștește pe cei doi soți, a căror frământare interioară e vizibilă:
„Chiar dacă ei vorbesc și spun ce spun, că ți-ai schimbat religia, important e ca tu să fi rămas credincios. Ei să spună ce or vrea, dar e păcat, că e minciună”.
Părăsind așa-zisa comunitate Amish din Pătrăuți, pe fântâna de lângă casă se vede scrijelit în lemn, cu litere mari, cuvântul „Foame”. Pentru unii, în stomac, pentru alții, de senzațional.
Istoria comunităților Amish
„Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi.“
Epistola lui Pavel către Corinteni
Istoria Creștinilor Amish începe pe vremea Reformei Protestante din Europa, când un grup radical de protestanți elvețieni numiți Anabaptiști l-au urmat pe Ammann și au primit numele de Amish.
Amishii trăiesc îndeosebi în Pennsylvania, unde au migrat în secolul al 18-lea, ca reacție la războaiele și luptele religioase, la sărăcie, și la persecuțiile religioase de pe continentul european. Menționați uneori ca Menoniți Amish, ei sunt un grup tradiționalist al bisericii creștine, format ca subgrup al bisericilor menonite.
Amishii sunt cunoscuți pentru un trai simplu, femeile purtând rochii simple și capul acoperit, iar bărbații de asemenea îmbrăcați decent, cei căsătoriți cu barbă și pălărie, reticenți în a adopta facilitățile tehnologiei moderne. Normele stabilite de Amish pentru biserică trebuie să fie respectate de către fiecare membru. Aceste norme acoperă cele mai multe aspecte de viață curentă și includ interdicții sau limitări privind utilizarea puterii liniei de energie electrică, de telefoane, de automobile, precum și reglementări privind îmbrăcămintea. Mulți membri ai bisericii Amish nu pot uza de nici un fel de asigurare socială sau de sănătate și nici nu acceptă asistență guvernamentală, cum ar fi protecția socială.
