România a luat măsuri de adoptare a legislației europene privind egalitatea de șanse și de gen și a creat instituții, însă acest lucru s-a petrecut într-un timp scurt, efortul urmărind finalizarea integrării, nu tratarea problemei, potrivit unui studiu al Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ).
„Și România și Uniunea Europeană au obosit până la sfârșitul procesului de integrare și după acest moment a intervenit un regres în ce privește efortul făcut de România”, a declarat, marți. reprezentantul CRJ, Csaba Astalosz.
El a explicat că deși la nivel legislativ România acoperă în mare parte domeniul egalității de șanse, în ciuda abundenței de prevederi din actele normative există confruntarea cu problema discriminării, din cauza nivelului scăzut de cunoaștere a populației și a informării insuficiente pe care o fac instituțiile publice.
„Ca rezultat putem menționa faptul că subiectul este totuși mai vizibil decât înainte de integrare. Dar avem un nivel de implementare extrem de redus iar schimbările majore în acest domeniu intervin în timp. Trebuie să avem răbdare, dar prin răbdare nu trebuie să înțelegem acceptarea atitudinilor discriminatorii”, a mai spus Csaba Astalosz.
Reprezentanții CRJ susțin că cele mai discriminate sunt persoanele cu dizabilități mentale, care aproape nu există pe piața muncii, cele cu HIV/SIDA sau oamenii care fac parte din comunitățile sărace.
Potrivit studiului „Analiză de diagnostic a domeniului egalității de șanse și gen din România: probleme, nevoi, soluții europene”, realizat de CRJ, 67,72 la sută dintre persoanele chestionate consideră că o persoană cu dizabilități aparține unui grup vulnerabil, 63,72 la sută afirmă acest lucru referindu-se la persoanele fără adăpost, 63,60 la sută la persoanele seropozitive, 59,08 la sută la persoanele dependente de droguri și 27,94 la persoanele de etnie romă.
În opinia respondenților, principalele persoane angajate care pot juca un rol activ în prevenirea și combaterea discriminării la nivelul grupurilor vulnerabile sunt asistentul social (52 la sută) și managerul de caz (34,7 la sută), despre care se afirmă însă că au dobândit pregătire specifică de scurtă durată în domeniul prevenirii și combaterii discriminării sau că au studii de specialitate ulterioare formei universitare în domeniul drepturilor omului.
În ce privește protejarea grupurilor vulnerabile împotriva discriminării, doar 15,7 la sută dintre persoanele intervievate consideră că acest lucru se întâmplă, în timp ce 49 la sută au afirmat că „nu prea”.
De asemenea, 10 la sută dintre persoanele intervievate au afirmat că s-au simțit discriminate, iar 5,6 la sută că au realizat ulterior că s-a întâmplat acest lucru. Peste trei sferturi dintre respondenți au spus că nu s-au simțit discriminați.
În studiul CRJ se mai arată că România este la început în ceea ce privește înțelegerea și implementarea principiului egalității de șanse și de gen.
„Aplicarea principiului rămâne, la nivel național, la stadiul declarativ. Chiar dacă România are adoptată o legislație antidiscriminare satisfăcătoare, acest lucru nu este îndeajuns. O dovadă a înțelegerii precare a principiului stă în absența unor criterii cum ar fi orientarea sexuală din programe de incluziune socială. Nivelul ridicat de respingere socială al persoanelor de o altă orientare sexuală nu a fost niciodată combătut de instituțiile statului”, rezultă din studiu.
Specialiștii CRJ susțin că o altă dovadă îngrijorătoare se referă la înțelegerea scăzută sau precară a nediscriminării la nivel local printre persoane cu atribuții directe în combaterea excluziunii sociale, cât și disocierea dintre incluziune socială și nediscriminare la nivel de filosofie a statului român.
Totodată, reprezentanții CRJ atrag atenția asupra faptului că ideea reducerii de personal cu atribuții în incluziune socială, din rațiuni de criză economică, afectează în primul rând domeniul egalității de șanse, „primul unde au loc disponibilizări, sau chiar demantelări de infrastructură, cum ar fi infrastructura egalității de gen”.
De asemenea, primii afectați sunt sunt cei care au cele mai puține mecanisme pentru a supraviețui crizei, și anume grupurile vulnerabile, cei discriminați și excluși, potrivit inițiatorilor studiului.
Studiul a fost realizat în șase județe din cinci regiuni de dezvoltare, respectiv Alba, Sibiu, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Dolj și Argeș, precum și în regiunea de dezvoltare București – Ilfov și este cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
