Muzica rock este încă de la origini un fel de proprietate personală a britanicilor și americanilor, dar uite că – foarte tiptilescu – s-au mai strecurat în perimetru și alte nații, că loc era destul.
Au fost olandezii – cu formații ca „Focus” și „Golden Earring”, aceasta din urmă aducând Olandei mai multă valută decât exportul celebrelor mărci de brânzeturi olandeze; s-au mai strecurat cu tupeul lor binecunoscut și nemții – cu „Scorpions” sau „Kraftwerk”, aceștia din urmă fiind considerați versiunea electronică a beatles-ilor… Au avut loc și italienii, cu nume ca „I pooh”, grup care a concertat cândva și în România; și-au spus cuvântul apăsat și grecii – cu formația „Aphrodite’s child” – „Copchilu’ Afroditei”, unde prestau cot la cot Vangelis și Demis Roussos.
Dar și-au făcut simțită prezența, printr-un profesionalism care a încercat să disloce ideile preconcepute, și națiile din blocul comunist. Fără discuție, una dintre cele mai mari formații rock din lume este „Omega”, care vine din Ungaria. Muzica formației „Omega” este de-un rafinament și de-o complexitate deosebite, iar „ The girl with pearl’s hair” – „Fata cu perle în păr” – este o baladă rock care bate la cur multe creații de referință ale zeilor omologați, trăitori în olimpul acestui gen de muzică. Vă rog să-mi faceți plăcerea de a o asculta, ca să nu spuneți că bat câmpiile.
Dar oare românii chiar s-au lăsat sufocați de cenzură și au stat cu mâinile în sân ? Eu zic că nu. Am revăzut și reascultat cu plăcere, grație unei emisiuni televizate, muzica formației „Mondial” – a nu se confunda cu formația pentru nunți „Mondial din Brăila”. Așa că pot spune, fără vreo teamă că mă înșel: cântece ca „Atât de fragedă”, „Iubire, bibelou de porțelan”, „De va veni la tine vântul” sau „Primăvara” – toate pe versuri ale unor poeți români mai mari și mai mici – și-ar avea loc în orice antologie rock.
Vă rog să-mi faceți plăcerea de a le asculta, ca să nu spuneți că bat câmpiile.
