Comisarul Orban are o bombă în mâini

Luni, 27 noiembrie a.c., în Comisia de Cultură a Parlamentului European a avut loc audierea comisarului propus de România, Leonard Orban. A fost un soi de examen – și a și durat ca un examen de admitere, adică fix trei ore. În opinia mea, Orban a făcut o figură foarte bună. A fost bombardat cu tot felul de întrebări – ce-ar face dacă…, ce va spune dacă…, ce crede și ce știe despre… –, iar el a răspuns calm că nu face, nu spune și nu crede altceva decât ceea ce-i va permite mandatul dat de Comisia Europeană. Aș avansa deja ideea că examinatul a convins și prevăd că nominalizarea sa se va transforma, în curând, într-o validare sigură.
În toate acele ore lungi de audiere, în sala respectivă erau câteva camere de filmat – de la televiziuni românești și bulgare – și mai mulți ziariști, tot din cele două țări. Conducerea Comisiei de Cultură stătea la un fel de prezidiu și, în fața lor dar mai jos (la nivel cu sala), se afla Orban. Românul a început expozeul în franceză, apoi a dat-o pe engleză și în cele din urmă a cerut permisiunea de a vorbi românește. A fost o idee foarte bună. Oricum, traducerea simultană era asigurată, așa că toți cei din sală (cu excepția celor câțiva români care eram în peisaj) și-au pus căștile pe urechi. Când spun “bună” nu mă gândesc la colegul liberal spaniol (de fapt, catalan), care a spus în plen, surprins, că româna seamănă cu catalana (?), ci mă gândesc la sarcina pe care Orban o va avea de acum înainte: protecția identităților lingvistice în interiorul granițelor Uniunii.
La noi s-a vorbit mult și cam în derâdere despre domeniul care s-a acordat României și implicit lui Orban: multilingvismul. Sună atât de ciudat încât unora le-a părut că e ceva, acolo, să tăcem și noi din gură. E fals. Domeniul comisarului român e foarte important. În aparatul tehnic al UE se folosesc 20 de limbi (iar din ianuarie ’07 acestora li se vor adăuga bulgara, irlandeza și româna). Anual, la Bruxelles se traduc peste 2,5 milioane de foi de documente. Fiecare cetățean al UE dă anual, în medie, 2 euro pentru plata acestei uriașe munci. Orban va fi șeful a cca 3400 de oameni – adică cca 15 la sută dintre angajații Parlamentului și Comisiei Europene. Munca de traducere și adaptare, de la cei care traduc simultan în sălile de lucru până la cei care scriu și traduc cu acuratețe scrisori și documente oficiale ale UE, toate și toți aceștia vor fi sub “comanda” lui Leonard Orban. Cineva spunea că informația este putere. Ei bine, în anii ce vor veni Orban va fi unul dintre cei mai informați cetățeni ai Europei – fie și datorită faptului că, înainte de a deveni publice în cele 23 de limbi ale viitoarei UE, orice act sau decizie vor trece, teoretic, prin “curtea” sa.
E mult, e puțin? Până acum, opinia dominantă în România pare a spune că domeniul lui Orban ar fi sub posibilitățile României. Eu zic să nu ne pripim cu aprecierile ironice. Limbajul este cea mai puternică armă pe care omul a descoperit-o în toată istoria sa. La Bruxelles, la butoanele acestei potențiale bombe se află un român.