Pe 1 aprilie s-au împlinit 78 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, unde aproximativ 3.000 de români au fost uciși de gloanțele grănicerilor ruși, în pădurea Varnița, când se apropiau de granița sovieto-română, aflată la doar câțiva kilometri. În memoria lor, ziua de 1 aprilie este, din anul 2011, zi națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă.
În anul 1940 România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane. Mulți români au fost luați prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor, având membrii familiilor de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița, de cele mai multe ori ilegal. Românii de pe Valea Siretului, din localitățile Cupca, Suceveni,Prisăcăreni, Pătrăuți și din alte sate din regiunea Cernăuți visau să trăiască în libertate. NKVD-ul sovietic a lansat zvonul potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România, iar pe 1 aprilie, oameni din aceste sate, purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), au format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-au îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească, coloana a ignorat somația, iar sovieticii au tras în oameni cu mitraliere, secerându-i.
În Katyn-ul românesc, 3.000 de femei, bătrâni, copii, mitraliați fără milă
Luni, 1 aprilie, locul masacrului, unde sunt ridicate un monument și o capelă, a adunat români din întreaga regiune Cernăuți, din România și Republica Moldova, care au asistat la un serviciu religios oficiat de un mare sobor de preoți din Ucraina și România, în frunte cu starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, protopopul raionului Hliboca, Ioan Gorda, și protopopul raionului Storojineț, Vasile Covalciuc.
Gheorghe Dolinschi, secretarul general al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, ne-a spus: “Am venit astăzi la Fântâna Albă cu o delegație de colegi de la Rădăuți și de la Vatra Dornei. Acest loc este sfânt pentru tot neamul românesc pentru că aici au fost nevoiți să suie la Domnul acei care au vrut să-și întregească familia, care nu au vrut să trăiască în altă parte sub stăpânire, au vrut să fie liberi în țara lor. Li s-a răspuns cu rafale de mitralieră. Unde ai mai pomenit ca o coloană de 3.000 de oameni, în care erau femei, bătrâni, copii, chiar și sugari în brațele mamelor, să fie mitraliați fără milă. Unde ai mai pomenit ca acei oameni care nu au murit, ci au fost numai răniți, să fie legați de cozile cailor și târâți la cele cinci gropi comune unde au fost îngropați de vii. Astăzi am venit aici ca să punem o lumânare, să ne închinăm în memoria celor care, doar pentru faptul că erau români, au trebuit să plătească cu viața”.
Ion Popescu este asociat onorific al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) și președinte al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, fost deputat în Parlamentul Ucrainei din zona românească de cinci ori, de opt ori a fost șeful delegației Ucrainei la Consiliul Europei și de trei ori vicepreședinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Acesta a declarat că “a devenit o tradiție, dar și o obligație a noastră ca să comemorăm jertfele înaintașilor noștri care au vrut să rămână liberi, au vrut să rămână români, cu verticalitate. Poate le-a fost frică, dar nu s-au așteptat la așa un final. Aici este plângerea noastră, aici este Katyn-ul nostru, aici este istoria noastră adevărată care nu întotdeauna este scrisă în școli și care nu întotdeauna este tratată așa cum este. Avem aici preoții pentru că aici se cuvine în primul rând să ne rugăm”.
Români împușcați pentru că au vrut să trăiască în țara lor
Cei prezenți au depus coroane și jerbe de flori și au aprins o lumânare la monumentul ridicat în memoria martirilor neamului. Din păcate, în acest an la manifestările de comemorare de la Varnița nu a fost prezent nici un martor al acelor evenimente tragice de la Fântâna Albă, unii din cei prezenți spunând că nu ar mai exista vreun supraviețuitor. Doar copiii și nepoții celor secerați de mitralierele sovietice în pădurea de la Varnița au fost prezenți, alături de elevi și profesori de la școlile din zonă.
Nicolae Șapcă, vicepreședintele Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți, vine la Varnița din 1991, când s-au împlinit 50 de ani de la acest masacru.
“În 1991 o coloană de aproximativ 1.000 de persoane a imitat-o pe cea din 1941. A plecat din localitatea Suceveni și a venit pe jos până în acest loc. Înainte de acest eveniment, pe una din cele cinci gropi unde spunea regretatul istoric Dumitru Covalciuc că au fost aruncați oamenii împușcați a fost instalată o cruce de comemorare din partea Societății Culturale Arboroasa, condusă pe atunci de Dumitru Covalciuc. Au fost cinci persoane, totul s-a făcut în taină, crucea a fost pusă noaptea, acțiunea s-a făcut datorită lui Dumitru Covalciuc, profesorului de istorie Ilie Sucevan și lui Nicolae Topală din Bahrinești, toți trecuți în împărăția cerurilor. Cel mai important este să nu uităm de acest eveniment. Atât timp cât va veni aici tineretul, cât vor veni elevii din școli, cel mai important este ca această dată să nu fie dată uitării pentru a nu se mai repeta vreodată. Aici au fost împușcați români pentru singurul motiv că au vrut să trăiască în țara lor”, ne-a spus Nicolae Șapcă.
Un moment tragic pentru tot poporul român și pentru cel ucrainean
Alături de autoritățile locale din nordul Bucovinei, care au organizat împreună cu asociațiile culturale românești slujba de pomenire și întreg evenimentul, au fost prezenți Ion Muntean, președintele Consiliului regional Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, Grigore Timiș, deputat în Rada Supremă a Ucrainei, conducerea raionului Hliboca, o delegație a orașului Siret, lideri ai asociațiilor românești – dr. Ion Popescu, președintele Uniunii Interregionale “Comunitatea Românească din Ucraina”, Octavian Bivolaru, președintele Societății “Golgota” a represiunilor staliniste, Ioan și Paraschiva Abutnăriței, din partea Filialei Vatra Dornei a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, care au amintit încă o dată despre masacrul de la Fântâna Albă, care rămâne o rană deschisă în sufletul neamului românesc.
Ion Muntean, președintele Consiliului Regional Cernăuți, a spus: “Este un moment foarte tragic pentru tot poporul român și ucrainean pentru că ceea ce s-a întâmplat pe timpul sovietic pe terenul nostru este ceva groaznic. Întotdeauna noi ne-am luptat pentru libertate, pentru a avea un viitor mai bun, dar armata sovietică și NKVD-iștii au fost împotriva libertății și nu au dat posibilitatea românilor și ucrainenilor să ne putem dezvolta. În fiecare an, ziua de 1 aprilie îmi aduce aminte de toate evenimentele care au fost atunci și este pentru noi ca o concluzie, să nu dăm posibilitatea cuiva să repete ceea ce s-a întâmplat. Mulți au avut dorința să se întâlnească cu familia, cu rudele, cu cei de aproape, oameni care au vrut să treacă la cei cunoscuți în ospeție în satele apropiate, dar libertatea a fost interzisă de oameni crunți, de oameni care nu au prețuit viața altora”.
La final, copiii din nordul și sudul Bucovinei au amintit încă o dată despre îndepărtatul an 1941.
