Coliva, prescura și vinul în tradiția ortodoxă

Pentru slujba de pomenire a morților, atât în mediul urban, cât și în cel rural, gospodinele pregătesc colivă, prescuri (colaci) și vin, le aduc la Biserică pentru a fi sfințite și date de pomană pentru sufletul celor adormiți. De asemenea, la praznicul Moșilor de iarnă se împart vase cu bucate, dintre care nu lipsesc răciturile, piftiile, colacii cu miere și nuci, plăcintele cu brânză, laptele, băuturi pregătite în casă.
Coliva, termen de origine greacă, se face de regulă din grâu amestecat cu zahăr, miere sau cu alte ingrediente mirositoare, care îi dau un gust plăcut. Ea este simbolul trupului celui răposat, iar legănarea și ținerea de colivă în timpul cântării „Veșnică pomenire” reprezintă expresia legăturii sau comuniunii sufletești cu cel decedat, pentru care ne rugăm. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este dat pildă de Mântuitorul și Sfântul Apostol Pavel, ca simbol al învierii morților. După cum grâul se seamănă mai întâi sub brazdă, pentru ca putrezind să încolțească și să dea roadă, tot așa și trupul omului îngropat va învia întru nestricăciune. După tâlcuitorii cultului liturgic ortodox, dulciurile și ingredientele cu care se amestecă grâul simbolizează virtuțile celui răposat și ale sfinților pe care noi îi invocăm în rugăciune.
Pâinea, colacul sau prescura aduse la parastas, fiind făcute tot din grâu, au, în genere, același simbolism. În unele zone ale țării ele se numesc chiar „parastas”. În Oltenia, acești colaci se împletesc după o anumită tehnică și sunt de anumite mărimi. Ei constituie elementul nelipsit al pomenirii. Alături de colivă și colac, la parastas se întrebuințează și vinul din care se stropește, în formă de cruce, peste mormânt sau pe locul unde se săvârșește parastasul, ca și peste colivă. Utilizarea vinului este o reminiscență din vechile practici romane legate de cultul morților, numite „libațiuni”, adică spălări sau stropiri. În practica noastră creștină, vinul este simbol al miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.
Atât vinul, cât și pâinea sunt elemente necesare Tainei Sfintei Împărtășanii. De aceea, turnarea din ele pe pământ sau peste trupul celui răposat este un simbol al vieții veșnice pe care o aduce împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Este cunoscut, de asemenea, faptul că lumânările care se așază în prescuri sau colivă sunt semnul jertfei pentru cel adormit.
Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Moșii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morților, în număr de șapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Sâmbăta de Paști, a opta la numărătoare, este una aparte, căci Mântuitorul Însuși a murit cu trupul, urmând să învieze a treia zi, spre răscumpărarea neamului omenesc din moartea păcatului strămoșesc și spre viața veșnică. Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morții care au murit pe neașteptate: Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți) și Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). La acestea se adaugă Joia Înălțării, când se pomenesc toți eroii neamului.
Ierurgia parastasului (cuvântul „parastas” înseamnă „a mijloci pentru cineva”) este o rugăciune de mijlocire pentru cei adormiți, o prescurtare a slujbei înmormântării, care are în centru cântarea „Veșnica pomenire”. Se mai numește și „pomană” și a rămas ca obicei de la agapele care se făceau la începutul creștinismului după fiecare Sfântă Liturghie. Din partea familiei celor adormiți se fac parastase la 3, la 6, la 9, la 40 de zile de la data morții. Apoi la 3, 6 și la 12 luni, și în fiecare an, până la șapte ani. Se obișnuiește și pomenirea morților în cadrul a 40 de Sf. Liturghii la rând, în cursul unui an, sub numele de „sărindare”. (Sursa: Ziarul lumina)