Coiful, brățările… acum și Simona!

Alaltăieri, într-un cadru poate mai puțin festiv decât s-ar fi cuvenit, Simona Halep și-a anunțat retragerea, la finalul ultimului ei meci oficial, pierdut la mare diferență în fața unei italience oarecare, Bronzetti, actualmente pe locul 67 în clasamentul WTA. Nu am deloc convingerea că Simona își planificase retragerea, însă în mod evident lipsa de antrenament și starea psihică produsă de lanțul de întâmplări nefericite prin care a trecut au făcut-o să ia, poate chiar în timpul meciului, această hotărâre pe care numai cine n-a practicat oficial vreun sport nu o poate înțelege cât este de cumplită. Fie că ne-a plăcut sau nu de ea, Simona Halep este și va fi mereu un reper cât se poate de solid, de important nu doar în istoria tenisului românesc, ci a sportului în general. Dincolo de reușitele ei personale pe teren, Simona a avut un rol imens în plan social, generând o mișcare de mase către tenisul care tocmai de asta a dus lipsămulți ani: de un model pe care nenumărați copii să-l admire și să își dorească să îl egaleze și poate să îl și depășească. Reușitele ei sportive o așază deocamdată pe locul 1 din toate timpurile în tenisul nostru, niciun alt tenismen nereușind până la ea să câștige două titluri de Grand Slam, dintre care unul să fie cel suprem, pe iarba de la Wimbledon (Năstase are și el două, Roland Garros și Forest Hills, dar la Wimbledon a pierdut ambele finale în care a jucat). Dacă nu avea loc toată nebunia aia, probabil că Simona ar mai fi jucat câțiva ani. Așa însă, nu putem decât să-i împărtășim durerea, să regretăm despărțirea și să constatăm că după ce ne-au fost furate coiful și brățările de patrimoniu, acum practic ne-a mai fost furată încă o piesă din tezaurul națiunii: Simona Halep. Mulțumim, Simo, pentru toate momentele de bucurie pe care ni le-ai adus.