Sinucideri celebre (unele, îndoielnice). Artiști: Mădălina Manole, Mălina Olinescu. 1. Mădălina Manole suferea de depresie după nașterea băiatului ei și, în 2010, a avut trei tentative eșuate de suicid. Ea a decedat în 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani. Cântăreața a fost găsită decedată în locuința ei. I.N.M.L a stabilit că Mădălina s-a sinucis înghițind un pesticid foarte toxic numit Carbofuradan (cunoscut sub numele de Furadan), iar decesul a survenit în câteva minute. Incidentul s-a petrecut la câteva ore după ce artista a părăsit un studiou unde a efectuat o repetiție muzicală și după ce a trimis un mesaj de adio prin SMS.
- Mălina Olinescu a murit la 12 decembrie 2011, la vârsta de 37 de ani. Având un declin de cariera muzicală în ultimii ani, Mălina s-a sinucis (ca și tatăl ei) aruncându-se de la etajul 6 al blocului în care locuia, în zona Gării de Nord din București. Bunul prieten al artistei, Călin Geambașu (fiul lui Petre Geambașu, coleg în formație cu Doina Spătaru), a declarat că aceasta s-ar fi sinucis după despărțirea de iubitul ei, Sebastian Truță. A fost înhumată, alături de tatăl ei, la Cimitirul Sfânta Vineri din București.
Sportivi. Costică Ștefănescu. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate. A murit la 20 august 2013: fiind diagnosticat cu cancer pulmonar, el a decis să se arunce de la balconul spitalului unde era internat.
Politicieni. Chivu Stoica (n. 8 august 1908, Smeeni, România – d. 18 februarie 1975, București, România) a fost un politician comunist român, prim-ministru al României în perioada 1955-1961, cel de-al 48-lea prim-ministru/Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România în perioada 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967, după care a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu. Chivu Stoica s-a sinucis acasă cu propria armă de vânătoare, din iubire pentru o femeie.
Marin Ceaușescu (n. 1916 – d. 28 decembrie 1989, Viena) a fost un economist și diplomat român, fratele mai mare al dictatorului Nicolae Ceaușescu. Se presupunea că a mediat fratelui său, Nicolae Ceaușescu, transferul a milioane de dolari americani în conturi bancare din Elveția. Ministrul de interne al Austriei, Franz Loschnak, a declarat că poliția austriacă bănuia că Marin Ceaușescu era agent al Securității românești. Pe 28 decembrie 1989, la trei zile după executarea fratelui său, Marin Ceaușescu a fost găsit spânzurat în subsolul ambasadei României din Viena în circumstanțe suspecte. Poliția a declarat că s-a sinucis.
Vasile Milea (n. 1927, -d. 22 decembrie 1989, București) a fost un politician și un general de armată român, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980-1985) și ministru al apărării naționale (1985-1989). În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09:30, când victoria revoluției devenise limpede și după o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu (la ora 08:00), Vasile Milea s-a sinucis (?!) în sediul Comitetului Central al PCR (potrivit informațiilor oficiale), împușcându-se cu un pistol în zona inimii (în jurul orei 9:30). Decesul a survenit în jurul orei 14, la Spitalul Elias. După cum susține colonelul Corneliu Pârcălăbescu, despre ultima întrevedere cu Vasile Milea cu câteva minute înainte de moartea acestuia: Când am intrat în birou, generalul Milea mi-a spus: „Am primit ordin de la Nicolae Ceaușescu să trag în popor. Eu nu pot să dau ordin să se tragă. Doresc să rămân singur, să dau unele telefoane, după care cobor la unitățile militare. Spune-i lui Vătămănescu să fie prezent”. În decembrie 2018, într-un interviu acordat jurnalistului de la Realitatea.net Cristian Otopeanu, fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Revoluției, și-a exprimat convingerea că Vasile Milea a fost împușcat pe 22 decembrie 1989. Voinea a precizat că bănuielile anchetatorilor în privința asasinului s-au îndreptat către Corneliu Pârcălăbescu, șeful Gărzilor Patriotice, afirmând că Milea ar fi fost transportat la Spitalul Elias, unde însă nu i s-a acordat asistența necesară, din ordinele lui Victor Stănculescu.
Grigore Alexandru Ghica (a nu se confunda cu domnitorul care, cu aproape un veac înainte, s-a opus, cu prețul vieții lui, răpirii Bucovinei!). A fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din1849 -1853 și 1854 – 1856. În ianuarie 1853 Gr. Al. Ghica a făcut o depresie nervoasă acută, în urma descoperirii unui grup de falsificatori care au prezentat în tribunale acte, testamente și hrisoave false . În memoriile sale, Nicolae Suțu relatează că în 26 ianuarie 1853 s-a dus la Al. Gr. Ghica și l-a găsit pe acesta divagând, „amestecând fapte și vorbe fără nici o legătură între ele, căuta să-mi argumenteze că dușmanii găsiseră calea să-l compromită, acuzându-l de fals.”. Starea domnitorului s-a agravat și în timpul nopții a încercat să-și pună capăt zilelor, rănindu-se cu un foarfece. Domnitorul a plecat la țară, pentru îngrijire, la Hărpășești, Iași, unde a locuit la Conacul Mavrocordat. La 23 martie, domnitorul s-a întors la Iași și a reluat frânele domniei. La retragerea din domnie, Grigore Al. Ghica a călătorit cu vaporul pe Dunăre spre Pesta, apoi cu trenul spre Berlin, pentru a nu trece prin Viena, din aversiune față de Imperiul austriac, cu poziția sa antiunionistă. La 3 august 1856 a sosit la Paris, unde românii aflați în exil l-au primit cu bucurie, ca pe un militant unionist. După ce a ieșit din domnie, Grigore Ghica s-a stabilit în Franța, unde a cumpărat castelul din Le Mée, lângă Melun. În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore și Ferdinand, cu metresa sa, văduva Marie Prudence Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. A cerut o audiență la Napoleon al III-lea pentru a pleda cauza Unirii Principatelor, însă a fost refuzat. La 24 august 1857, ca o consecință a neurasteniei, se sinucide prin împușcare în cap, cu o armă de vânătoare, la castelul său din Le Mée. Gestul fatal s-ar explica atât prin refuzul lui Napoleon al III-lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor Balș de a constitui o comisie de anchetă însărcinată cu analiza gestiunii administrative și financiare, dar și, mai ales, prin publicarea broșurii infamante Revista domniei prințului Grigore Ghica de un membru al partidei naționale (1856), care îi atribuia malversații și hoții rușinoase. În testamentul său, fostul domnitor scria: „Sunt victima unei trame abominabile: cît de nevinovat sînt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieși la lumină. Aștept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu…”
Anișoara Odeanu. (1912-1972) a fost o poetă, prozatoare și jurnalistă română. Debutează literar în anul 1934 cu romanul Într-un cămin de domnișoare, care este primit favorabil de critică. George Călinescu numind-o „întâia ingenuă a literaturii române feminine”. A făcut parte din redacțiile Adevărul literar și artistic (1929 – 1934), Universul literar (1937 – 1940), Viața (1940 – 1943). A colaborat și la Revista Fundațiilor Regale, România literară, Viața românească. Deoarece în timpul războiului a scris articole antisovietice și chiar o broșură pro-legionară comandată de Ministerul Propagandei, după război este nevoită să se retragă din activitatea literară și se refugiază împreună cu soțul său, doctorul Dan Crivetz, la Vărădia, apoi la Anina, iar, în final, la Lugoj. Este reabilitată de autoritățile comuniste după anul 1965 și începe să publice, din nou. Se sinucide în anul 1972. După decesul soțului, scriitoarea s-a îngrijit de toate formalitățile necesare înmormântării, după care s-a închis în propriul dormitor, iar a doua zi, trupul i-a fost găsit fără suflare.
Ereditate. „Dacă bărbații talentați sunt împerecheați cu femei talentate, cu aceleași caracteristici mentale și psihice, generație după generație, am putea produce o rasă umană extrem de selectată, care nu ar mai avea tendința să revină la tipul ancestral inferior, așa cum se dovedește a fi cazul în experiența noastră îndelungată de creștere a cailor de curse sau a câinilor de vânătoare.” (Francis Gaston, Caracterul ereditar si talentul)
Erevane. 1. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce este un duet muzical sovietic? Radio Erevan: Este un cvartet muzical sovietic întors acasă după o excursie în străinătate. 2. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce guvernul nostru – spre deosebire de americani – nu se grăbeşte să trimită cosmonauţi pe Lună? Radio Erevan: Dacă vor renunţa să se întoarcă?! 3. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim comunismul în America? Radio Erevan: Se poate, dar de la cine vom mai cumpăra cereale? 4. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce milițienii merg mereu pe străzi în echipe de trei? Radio Erevan: Cei care fac echipă la patrulare sunt întotdeauna aleşi astfel încât unul dintre ei să ştie să citească, altul să ştie cum să scrie, iar cel de-al treilea trebuie să-i supravegheze pe aceşti doi intelectuali.