Ce este Biserica?

Biserica este așezământul sfânt întemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru mântuirea oamenilor. Ea duce mai departe, până la sfârșitul veacurilor, propovăduirea cuvântului dumnezeiesc, împărtășește fiilor ei harul sfințitor prin Sfintele Taine și îndrumă credincioșii pe calea vieții adevărate. Bisericii i-a dat Domnul aceasta întreită putere:
– să învețe adevărul dumnezeiesc
– să săvârșească Sfintele Taine și slujbe bisericești
– să îndrume pe oameni spre trăire curăță, în numele Său.
În Biserică, iar nu în afară de ea, Domnul nostru Iisus Hristos împărtășește harul Său mântuitor, prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine. De aceea numai în Biserică este sigura mântuirea. Căci dacă „Hristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor este” (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvântul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate să se împărtășească de mântuire, dacă nu este mădular al trupului lui Hristos, adică al Bisericii.
Adevărul mântuirii în Biserică este mare și taina lui este adâncă; de primirea și urmarea lui atârna însăși mântuirea noastră. Pentru a apropia acest adevăr de înțelegerea noastră, Mântuitorul face asemănarea cu vița și mlădițele: „Rămâneți întru mine și eu întru voi. Precum mlădița nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți întru mine. Eu sunt viță, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne întru mine și eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără mine nu puteți face nimic. Dacă unul nu rămâne întru mine, este lepădat ca o mlădiță ce s-a uscat” (Ioan 15, 4-6). Precum mlădița se usucă dacă este ruptă de vița, de la care primește hrana prin sevă, tot așa și sufletul moare duhovnicește, adică își pierde mântuirea, dacă se rupe de Biserică, trupul tainic al lui Hristos, care îl hrănește duhovnicește prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserică este ca sângele cald din trupul omenesc viu, sânge care hrănește toate mădularele trupului. Dacă un mădular se desprinde de trup, atunci de îndată se lipsește de viață, căci nu mai curge în el sângele trupului, și așa este de lepădat. Tot așa și credinciosul care se desprinde de Biserica, în care este harul, moare sufletește, pentru că nu mai are viață duhovnicească din trupul tainic al lui Hristos.
Tot biserica se numește și locașul de rugăciune sfințit și închinat lui Dumnezeu, pentru ca acolo se adună obștea credincioșilor să asculte cuvântul dumnezeiesc, să ia parte la aducerea sfintei jertfe a Domnului și să aducă împreună închinare lui Dumnezeu. În clădirea bisericii, pe Sfântul Altar, se păstrează Sfânta Cuminecatură, care este trupul viu și sângele Domnului sub chipul pâinii și al vinului. Acolo se săvârșesc cele mai multe slujbe religioase, după rânduiala Bisericii. După aceea clădirea bisericii se mai numește „Casa Domnului” .