Tăierea a 25 la sută din salariile bugetarilor este o restrângere a dreptului la muncă, însă este corect întemeiată de Cabinet pe prevederile articolului 53 din Legea fundamentală, afirmă judecătorii Curții Constituționale în motivarea deciziei pronunțate vineri.
„Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport de munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. (…) Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de articolul 53 din Constituție”, afirmă judecătorii Curții Constituționale.
Aceștia au analizat apoi dacă articolul 53 invocat de Cabinet pentru luarea acestor măsuri este o justificare valabilă în România anului 2010, ajungând la concluzia că reducerea cheltuielilor este o măsură necesară pentru menținerea democrației și „salvgardarea ființei statului”.
„Este evident că securitatea națională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are și o componentă socială și economică. Astfel, nu numai existența unei situații «manu militari» atrage aplicabilitatea noțiunii de «securitate națională» din textul articolului 53, ci și alte aspecte din viața statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului”, afirmă judecătorii CCR în motivare.
Citând din expunerea de motive a legii care prevede tăierea cu un sfert a salariilor bugetarilor, unde apar fragmente din evaluările Comisiei Europene, judecătorii constată că „amenințarea la adresa stabilității economice continuă să se mențină, astfel încât Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia”.
„Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în diminuarea cuantumului salariilor/indemnizațiilor/soldelor cu 25 la sută. De asemenea, Curtea observă că autorii obiecției pornesc de la o ipoteză greșită, și anume că pentru aplicarea restrângerii menționate ar fi trebuit declarată starea de urgență, asediu sau necesitate. Or, chiar dacă instituirea stării de urgență sau asediu poate avea drept consecință restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, sfera de aplicare a articolului 53 nu se circumscrie numai (acestor, n.r.) situații. În consecință, Curtea constată că, în situația de speță, articolul 53 – teza referitoare la securitatea națională – este aplicabil și, în același timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate. Curtea reține că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică, tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului”, se precizează în motivarea deciziei CCR.
Judecătorii CCR au respins, rând pe rând, toate celelalte critici cuprinse în sesizarea de neconstituționalitate a mai multor zeci de parlamentari, care acuzau discriminare, impozitare inechitabilă și altele.
„Curtea constată, totodată, că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25 la sută se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod”, se mai arată în motivare.
În final, Curtea constată că, deși măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizație/soldei cu 25 la sută constituie „o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă”, sunt însă respectate prevederile articolului 53 din Constituție.
