Cătălin Mihuleac – „Zece povestiri multilateral dezvoltate”

Cunoscutul scriitor Cătălin Mihlueac, colaborator al „Monitorului de Suceava”, și-a lansat un nou volum de proză, intitulat „Zece povestiri multilateral dezvoltate”, volum publicat de prestigioasa editură „Cartea Românească”. Așa cum se poate intui și din titlu, volumul cuprinde zece povestiri din defuncta societate socialistă, „animate de ochiul de soldat «Svejk» al autorului”, după cum se menționează în prezentarea pe care editura o face volumului. În aceeași prezentare se mai spune că „Fără a se suprapune tematic peste creațiile literare și cinematografice despre comunism apărute deja, prozele aduc în atenție eroi și situații noi: recitatorul de versuri omagiale care scrie în jurnalul propriu poezii – pamflet la adresa Conducătorului, grănicerul care torturează fugarii spre Occident, fotbalistul care își escrochează coechipierii, vânzându-le deodorante contrafăcute. Alte personaje – de exemplu, directorul unui combinat de creștere a porcinelor, conductorul sau chelnerul de vagon – restaurant, sunt prezentate în copleșitoarea lor importanță comunistă, în antiteză cu prăbușirea ulterioară, atrasă de schimbarea nescontată de regim politic. Fiecare dintre cele zece povestiri sunt trăite rațional-afectiv, ca și personajele ei, care, cu pasiunile și bucuriile lor mărunte, reușesc să documenteze noi pagini de istorie recentă. Talentul de dramaturg al lui Cătălin Mihuleac, împreună cu o mare dezinvoltură stilistică, reușesc să creeze efecte comice savuroase”.
Cunoscutul critic Dan C. Mihăilescu îl consideră pe Cătălin Mihuleac un „ins plin de umor”, care „scrie cu vădită plăcere. Nu e nicidecum un satiric înveninat, ci un mucalit care nu dospește otrăvuri. Are umorul bonom al melancolicului inventiv, dinamizat la răstimpuri de câte-o trăsnaie prin care mica – mare rezervație de drăcovenii a realității ne face atenți la cât de… hilare ne sunt tristețile. Și înfrângerile”.
O prezentare extrem de interesantă a acestui volum o face scriitorul Radu Pavel Gheo, care este de părere că „Genul de proză scurtă practicat de Mihuleac este unul atractiv pentru publicul larg. Chiar foarte larg. În Statele Unite, ar fi putut deveni un scriitor popular. Proza scriitorului, vioaie, dezinhibată, fără alte pretenții decât de a amuza cititorul – lucru care îi reușește pe deplin – umple un gol în literatura noastră postrevoluționară.”