A dansat pe o chingă sintetică de doar 2,5 centimetri lățime, la o altitudine de 1600 de metri și la o înălțime față de sol de circa 50 de metri, între Pietrele Doamnei din Munții Rarău. Autorul nebuniei este Flaviu Cernescu, un tânăr în vârstă de 36 de ani din Bocșa, Caraș-Severin, care marți, 5 septembrie, s-a încumetat într-o nouă aventură, de această dată în munții Bucovinei. „Balaurul”, cum mai este denumit Flaviu Cernescu, este primul daredevil care a acceptat provocarea munților Bucovinei. Atras mereu de înălțimi și de frumusețile naturii, tânărul a ajuns la prietenii săi din Bucovina, cărora le-a promis că va încerca ceva în premieră: un highline între Pietrele Doamnei (dinspre Piatra Mare spre Piatra Mică). Operațiunile de montare linie sau mai bine spus a chingii de 2,5 centimetri lățime pe care a mers ulterior între cele două stânci din calcare recifale cretacice au durat cam patru zile.
„Am reușit să ducem misiunea la un punct rezonabil de împlinire”
Ziua de marți a venit cu vreme mai puțin prietenoasă pentru o aventură la înălțime, ploaia în vârf de munte pornindu-se foarte des și foarte violent. Vântul a suflat cu putere în permanență, însă Flaviu și prietenii săi erau determinați să facă ceea ce și-au propus. ”Am avut și o vreme destul de capricioasă aici. Ne temeam să nu ne prindă furtuna. Nu vorbim doar de o ploaie: nori negri pe cer. Nu ți-era totuna să stai acolo să-ți vină trăsnetele în cap. Și vânt, desigur. Plus înălțimea, hăul cu totul. De jos pare altfel. De sus, însă, imediat e mai intensă treaba. Dar eu zic că date fiind dificultățile pe care le-am avut, am reușit să ducem misiunea la un punct rezonabil de împlinire”, a mărturisit ”Balaurul”, cu zâmbetul de buze.
Situate la o altitudine de 1600 de metri, Pietrele Doamnei sunt o provocare pentru orice daredevil. Traversarea pe care și-au propus-o Flaviu și prietenii lui devenea din ce în ce mai dificilă din cauza condițiilor meteo. A fost o muncă asiduă pentru pregătirea liniei, pentru că a fost nevoie să care multe echipament până în vârful Pietrei Mari. Câmpulungeanul Gheorghe Sologiuc, zis Solo, gazda provocării, și Ionuț Coman, care a venit tocmai de la Brașov special pentru această traversare, au fost principalii ”asistenți” ai ”Balaurului”. Au muncit cu drag știind că în final îi va aștepta ceva ce va rămâne în istorie. Gheorghe Sologiuc ne-a spus că mereu și-a dorit să promoveze Bucovina și, de aceea, l-a adus pe ”Balaur” la Câmpulung Moldovenesc. „După ce anul trecut am avut o tentativă, anul ăsta am reușit să facem această linie de highline în inima Bucovinei”, a completat Solo. La rândul său, Ionuț Coman a spus că se bucură mult pentru că a reușit să ducă la capăt acest proiect, împreună cu prietenii săi, după patru zile de muncă continuă și cățărare. „Pentru câteva minute de distracție muncești și patru zile, în care întâmpini vreme urâtă și multe alte probleme”, a adăugat Ionuț.
Echilibristică pe linie
În după-amiaza zilei de marți, linia era întinsă, tensionată, iar Flaviu Cernescu era pregătit să traverseze hăul. Pe stânca opusă erau Ionuț și Solo, iar la baza pietrelor, privirile mai multor curioși erau ațintite spre vârf. ”Cred că primii pași sunt cei mai grei într-o sesiune de mers. Este, într-adevăr, ridicarea pe chingă… De fapt, înainte de ăla mai există un alt pas de decizie. Domnule, mă pun pe ea sau nu mă pun pe ea: când părăsești orice alt mijloc de susținere pe care îl ai și ești doar tu cu chinga. Desigur, și cu lonja de asigurare, dar toată viața ta stă literalmente într-un fir. Și e un pas de decizie atunci când părăsești stânca, ancora și te lași exclusiv pe linie. Iar următorul pas dificil vine atunci când trebuie să te ridici în picioare. Și mai ales vine și o rafală de vânt în momentul ăla. Te ridici, te ridici, stai, vezi cum te calibrezi cu linia și apoi vezi cum să faci următorii pași. După primii trei, dacă îi faci bine, următorii merg mai cu finețe, să zicem”, a spus „Balaurul”.
Dintr-o dată, vremea capricioasă de toamnă a adus nori negri, iar vântul a început să sufle cu putere. Toți știau că atunci era ultima șansă pentru a face traversarea. Altfel, trebuiau să renunțe și să se întoarcă altă dată, poate tocmai anul viitor.
”Balaurul” însă nu s-a speriat și s-a lansat pe linie. Apoi a venit momentul în care s-a ridicat în picioare. Toată lumea era cu sufletul la gură. Vântul bătea în rafale, făcând traversarea cu atât mai grea. Afară erau circa 3 – 4 grade Celsius, însă temperatura resimțită de cei prezenți era mult mai scăzută. Flaviu a explicat că el caută întotdeauna să traverseze cu lumina în spate prima dată. „Nici n-am mai apucat de data asta să atentez invers cu lumina în față, pentru că veniseră rafale de vânt, nori și m-am rezumat numai în a merge dinspre Piatra Mare spre Piatra Mică”, a spus Flaviu.
Au fost și două „hopuri”, când Flaviu s-a dezechilibrat și a căzut de pe linie, însă s-a prins rapid de ea, fără să rămână vreo secundă suspendat în lonja de siguranță. La un moment dat a început chiar să facă echilibristică pe linie, lăsându-se cu capul în jos.
În cele din urmă, tânărul daredevil a reușit o traversare completă, adăugând, practic, o nouă pagină din istoria Pietrelor Doamnei. Câțiva turiști au văzut provocarea și au spus că li s-a părut incredibilă. Ceva cu totul deosebit. ”E o chestie foarte nebunească. Am văzut că erau asigurați. Dar totuși pare riscant. Îmi place muntele, mă mai cațăr pe lanțuri, dar nu așa ceva. Nu. Pentru așa ceva chiar trebuie să fii profesionist, cel puțin să ai o experiență în spate. Știți cum e cu pasiunea… nu cunoaște limite!”, ne-a spus un turist din București.
„Să faci așa ceva singur este aproape imposibil”
Ajuns la sol, Flaviu s-a declarat extrem de mulțumit de reușita sa. Poate că ar fi fost mai ușor dacă ar fi făcut traversarea vara, când condițiile meteo sunt mult mai bune, dar era fericit că a reușit și în septembrie. ”Să faci așa ceva singur este aproape imposibil. Ai nevoie de două, trei persoane, în funcție de complexitatea proiectului. Acesta pentru mine a fost, la nivel de montură, probabil cel mai complex de până acum”, a recunoscut Cernescu. La noi în țară nu este prea popular acest sport, a mai spus temerarul nostru, și numărul de practicanți este mic. ”Ne cunoaștem între noi, iar această locație este o premieră. Nu am făcut-o pentru a fi primul care o face, ci am făcut-o pentru că era firesc și am prieteni buni aici. Discutăm de operațiunea asta de ceva timp”, ne-a mai explicat Flaviu.
Cei trei tineri, Flaviu, Solo și Ionuț, au coborât de pe creastă ca niște învingători. Întrebat de ce face acest lucru, răspunsul lui Flaviu a fost unul cât se poate de simplu: „așa cum pe un parașutist îl împinge ceva să meargă într-un avion, să se dea de acolo cu aripa, așa te împinge provocarea. E nevoia din tine de a progresa, de a încerca ceva nou în contextul unui domeniu pe care ți l-ai asumat deja. E firesc, pentru că e în consistență cu alte activități pe care le practic. E un sport care te pune în fața limitelor tale, în fața fricilor tale și ajungi să te confrunți cu cine ești de fapt”, a mărturisit el. Flaviu Cernescu este celebru în lumea întreagă, iar provocările sale i-au adus recunoașterea internațională.
Funambulismul / slacklining
Flaviu are peste 15 ani de experiență în alpinism, iar mersul pe linie îl face de circa cinci ani. Este diferit de funambulism, ne-a explicat el, unde sportivii merg pe o sârmă de oțel și își țin echilibrul cu un băț special. ”Aici trebui să știi cum să miști linia de sub picioare pentru a rămâne în echilibru. Funambulismul clasic e altceva, e o altă disciplină care derivă din circ, ține de oameni de show, performing și se practică într-adevăr pe sârmă, pe cablu de oțel. Și asta din cauză că acum 300 de ani, când începeau să-și facă apariția acești oameni, nu erau chingi sintetice. Erau cel mult corzi de cânepă, care nu erau rezistente și se prefera cablu de oțel. De asemenea, întreaga montură diferă la slackline față de cablu de oțel. Ancorele, contra-vânturile sunt diferite, și mersul. Tehnica de mers este diferită, acolo folosindu-se un balance pole, un băț care are o greutate de aproximativ 40 kg și se mută stânga-dreapta pentru a schimba centrul de greutate. Iar cablul de oțel este mult mai fix în configurația lor decât este chinga aceasta la highline. Aici, chinga se mișcă și într-un fel, tocmai asta îți dă posibilitatea să mergi fără să folosești un băț de echilibru. Pur și simplu, ea fiind mult mai ușoară decât un cablu de oțel, poți să o aduci cu partea de jos a corpului, cu picioarele, cu tot ce-i sub talie, poți să o aduci cu centrul tău de greutate. Practic, dacă tinzi să cazi în partea dreaptă, contrezi și aduci chinga înapoi în dreapta sub tine”, a subliniat „Balaurul”.
