Bustul scriitorului Traian Chelariu

– Bustul, realizat cu ani în urmă de artista plastică Florica Hociung, a fost reamplasat din nou pe soclu
– Traian Chelariu, care s-a născut și și-a găsit sfârșitul în această zonă, a ajuns sub forma acestui portret sculptural din nou acasă
Bustul poetului, prozatorului și criticului literar Traian Chelariu (21 iulie 1906 – 4 noiembrie 1966), și-a regăsit oficial locul în perimetrul public al urbei.
Ieri, la ora prânzului, bustul, realizat cu ani în urmă la dorința familiei defunctului de către artista plastică Florica Hociung, bust ridicat pe soclu și dezvelit la data de 21 iulie 1994 în fața Universității „Ștefan cel Mare”, dar care a dispărut apoi „fără martori”, a avut parte de ceremonia de…recunoaștere publică a amplasării sale în urbe.
Spun „recunoaștere” pentru că bustul a fost urcat pe soclu, pe spațiul verde din preajma intrării în curtea bibliotecii sucevene, cu mai bine de o lună în urmă, și, chiar dacă acum nu s-a organizat o „dezvelire” oficială, gestul de omagiere publică a fost perceput ca atare.
Manifestarea, organizată sub egida Consiliului Județean și a Primăriei Municipiului Suceava de către Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” împreună cu Societatea Culturală „Traian Chelariu”, s-a desfășurat în prezența universitarilor Mircea A. Diaconu și Mihai Iacobescu, a directorului bibliotecii județene, Gabriel Cărăbuș, a prof. Victor Cozariuc, președintele societății culturale care menține vie memoria lui Traian Chelariu, precum și a unor rude, foști colegi și cunoscuți ai defunctului.
Traian Chelariu, născut la data de 21 iulie 1906 la Dărmănești – Suceava, a trecut la cele veșnice la data de 4 noiembrie 1966. Drama existențială a acestui intelectual bucovinean, cu studii interbelice de Litere și Filozofie la Cernăuți, continuate cu stagii de pregătire postuniversitară la Paris și la Roma, pus la index ca scriitor, îndepărtat de la catedră și marginalizat odată cu instaurarea regimului comunist pentru activitatea sa iconaristă, umilit și trimis să lucreze la deratizare, reprimit apoi în învățământ unde și-a reconstruit din nou statutul literar și didactic, este deja cunoscută.
Samavolnic și barbar
Dispariția bustului amplasat în fața universității sucevene a fost, așa cum spun martorii, „opera” unor foști colegi de catedră care au vrut să-i șteargă memoria, măcinați de invidie față de statura sa intelectuală.
“De ștergerea memoriei și prigonirea culturii românești – spunea prof. Victor Cozariuc – s-au ocupat chiar cei mai și slujitori din conducerea universității sucevene, care, în anul 1997, samavolnic și barbar, fără consultarea autorităților și a acelora care au aprobat amplasarea bustului scriitorului, l-au demolat și…l-au dosit în subsolul întunecos al instituției…”.
Scos din subsol, bustul a așteptat până acum răbdător lângă peretele Decanatului de Limba și Literatura Română, unde l-a adus, scoțându-l la lumină, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu.
Un act de donație
A existat propunerea ca portretul sculptural al lui Traian Chelariu să fie reamplasat pe petecul de verdeață din fața Inspectoratului Școlar Județean Suceava. Un loc oarecum marginal, dar totuși în spațiul public și oricum mai bine decât în subsol. Iată însă că Mircea A. Diaconu, prodecanul Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare”, a reușit să convingă autoritățile locale că locul bustului lui Traian Chelariu, este, ca portret sculptural de scriitor, în incinta instituției de carte sucevene. În calitate de mandatar al fiului lui Traian Chelariu, Șerban Chelariu, care se află în SUA, el a făcut un act de donație a lucrării (care cântărește în bronz cca. 80 kg) bibliotecii județene, care a acceptat donația și a pus la dispoziție spațiul de amplasare.
Destine identice
Dintr-o scrisoare semnată de Șerban Chelariu, trimisă cu prilejul acestui eveniment, reproduc următoarele rânduri: „Istoria acestui frumos bust de bronz făcut tatălui meu de buna lui prietenă, distinsa și sensibila sculptoriță Florica Hociung, seamănă ciudat de mult cu destinul tatălui meu. Ca și el a ajuns întâi la Universitate, ca și el a fost dat jos, și tot ca și el, după mulți ani de singurătate, părăsit și uitat într-un subsol, poate tot atât de igrasios ca și casa din Strada Lebedei nr. 8 din București, a fost reabilitat. Nu-i așa că destinele lor sunt foarte asemănătoare? Sunt aproape identice. Și totuși, nu. Acum îmi dau seama că nu este chiar așa…Pentru că bustul tatei nu a ajuns niciodată, ca el, la hingherie!”.
Din nou acasă
Prin amplasarea bustului lui Traian Chelariu în spațiul public al urbei s-a făcut, așa cum a subliniat Mircea A. Diaconu la momentul inaugural, „un act de dreptate”. Se încheie astfel odiseea acestei lucrări care a pribegit aidoma scriitorului prin diverse locuri.
Traian Chelariu, care s-a născut și și-a găsit sfârșitul în această zonă, dar al cărui corp a fost înhumat la cimitirul Cernica de lângă capitală, a ajuns sub forma acestui portret sculptural din nou acasă.
Din scrisoarea lui Șerban Chelariu
„În speranța că destinul tatălui meu va rămâne de acum încolo mereu legat de acest minunat colț al Sucevei, popas înverzit pe drumul care duce la Cetate, în speranța că eriniile, doborâte de acest ultim omagiu, îl vor lăsa în sfârșit pe acest fiu al Bucovinei să se odihnească în pace, vă mulțumesc tuturora pentru bunăvoința de a fi alături de el, așa cum sunt convins că și el a fost, este și va rămâne mereu alături de dumneavoastră, frați de sânge cu acest minunat tărâm bucovinean”.