Bogdan – Vodă, cinstit în trei localități din Suceava și Maramureș

La Mănăstirea Bogdănești va avea loc duminică, 23 iulie, prima manifestare patriotică și religioasă care îl va cinsti pe voievodul Bogdan Vodă I, acțiune care va antrena localitatea Bogdan-Vodă din Maramureș, locul de baștină al voievodului, Rădăuțiul – locul unde și-a aflat odihna veșnică și Mănăstirea Bogdănești, unde monumentul său privește încrezător spre viitorul Moldovei. Cu acest prilej va fi pomenit și Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul – hramul Mănăstirii Bogdănești. La manifestarea de duminică sunt așteptați reprezentanți ai Consiliului Județean Suceava, primarii localităților implicate în acțiune și slujitori ai bisericilor din zonă.
Ceremonia militară și slujba religioasă vor începe la ora 9,00, în prezența Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi. Vor participa și corurile religioase de prestigiu din comuna Râșca și Bogdănești împreună cu creștinii din împrejurimi.
– Mănăstirea Bogdănești, arsă din temelii în 1510
Istoria sfântului locaș de la Bogdănești este una zbuciumată. Vreme de vreo 150 de ani, în timpurile de început ale întemeierii Moldovei, Mănăstirea Bogdănești ia ființă ca ctitorie de lemn a voievodului Bogdan I, venit din Cuhea Maramureșului (azi localitatea Bogdan-Vodă) pentru a scăpa de oprimarea regelui maghiar, dar și pentru a lărgi hotarele mărcii de apărare împotriva tătarilor, transformând-o în Țara de sine stătătoare a Moldovei. Într-o incursiune a tătarilor de după moartea marelui Ștefan, mănăstirea Bogdănești este arsă din temelii în 1510. În anul următor, o mână de călugări vor să o refacă cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, dar strădania lor nu izbândește astfel că, în 1542, Petru Rareș (alt fiu al Binecredinciosului Domn) va strămuta vechiul așezământ înspre munți, întemeind actuala Mănăstire Râșca.
Documentele mai amintesc în secolul al XVII-lea încercări de revigorare a vieții monahale prin înființarea fie a unui schit de călugări, fie a unui schit de maici pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, însă acestea nu durează în timp. „În această situație, pentru a nu rămâne fără hrana spirituală necesară mântuirii sufletului („nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” – Matei 4, 4), în secolul al XVIII-lea locuitorii Bogdăneștiului își înalță ca locaș de rugă adusă Domnului biserica de lemn Sfinții Voievozi, care își duce existența și astăzi. Memoria bogdăneștenilor a păstrat din tată în fiu istoria vechiului așezământ, cu atât mai mult cu cât pe la 1900 plugul țăranului mai scotea din brazdă câte o piatră sau cărămidă de pe locul vechii Mănăstiri”, ne-a povestit preotul Florentin Loghinoaia – Bogdănești.
– Ocrotire permanentă pentru 70 de bătrâni fără ajutor
Locul vechii mănăstiri a fost însemnat în 1993 printr-o troiță de lemn, dorindu-se reactivarea ctitoriei lui Bogdan-Vodă. Preotul Gheorghe Loghinoaia, împreună cu credincioșii locului au început în 1994 rezidirea Mănăstirii Bogdănești, pe un deal din apropierea vechiului amplasament care străjuiește valea Moldovei. De această dată construcția s-a făcut din piatră, material care prinde viață în formele noii biserici, altar închinat voievodului descălecat din Maramureș. Între anul 1994, 20 iulie, când arhiereul Gherasim Putneanul pune piatra de temelie a mănăstirii, și anul 2006, 7 mai, când P.S. Ioan Sălăjan, episcop al Harghitei și Covasnei, săvârșește slujba de sfințire, este zidită biserica, turnul clopotniță, aghiazmatarul ce cuprinde între zidurile sale o fântână adâncă de 20 de metri, monumentul închinat primului ctitor Bogdan Voievodul, precum și numeroase clădiri anexe cu rol social bine determinat. „Pe lângă zidirea materială, Mănăstirea Bogdănești mai cunoaște o zidire spirituală, poate mai importantă ca cea dintâi. Este vorba despre ocrotirea pe care o primesc în mod permanent aproximativ 70 de bătrâni fără ajutor și sprijin. Ei găsesc aici adăpost, hrană și odihna rugăciunii din ultimele zile ale vieții. Unii sunt singuri, fără copii sau familie care să le poarte de grijă. Dar alții, lucru trist și de luat aminte, sunt o grea povară pentru cei apropiați ai lor, chiar dacă în cauză sunt copiii pentru care bătrânii de astăzi s-au jertfit în tinerețe. Povara este atât de mare încât uneori se întâmplă ca nici un membru al familiei să nu participe la înmormântarea mamei sau a tatălui”, ne-a povestit părintele Gheorghe Loghinoaia, cel care se ocupă de toată rânduiala creștinească.