Premierul Boc a susținut în fața instanței, că fostul prim-ministru Tăriceanu avea obligația de a verifica respectarea legii în cazul Sterling și, din acest motiv, poate fi considerat un „hoț în sens figurativ”, Tăriceanu spunând că această nouă declarație ar putea face obiectul unei acțiuni penale.
Premierul Emil Boc și fostul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu au ajuns, miercuri dimineața, la Judecătoria sectorului 5 București, pentru a fi audiați de instanță în procesul în care Tăriceanu îi cere daune lui Boc pentru afirmațiile publice făcute de actualul premier în legătură cu contractul Sterling.
În fața instanței, Boc și-a reluat acuzațiile susținute anterior, arătând că afacerea Sterling a avut ca punct de plecare compania Rompetrol, prin Dinu Patriciu, și a fost premeditată de fostul Guvern, din noiembrie 2008, odată cu aprobarea actului adițional 11 la contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele XIII Pelican și XV Midia. Boc a susținut că Tăriceanu, în calitate de prim-ministru, avea obligația de a cere și a verifica respectarea cadrului legal.
El a acuzat că fostul Guvern a acceptat transformarea contractului Sterling fără licitație, fiind de acord și cu modificarea cotelor din producție care reveneau statului.
La rândul său, fostul premier Tăriceanu a apreciat că acuzațiile lui Boc nu au nicio bază reală și dovedesc o gravă necunoaștere a legii, deși actualul prim-ministru este jurist și profesor de drept.
„Hotărârea de guvern privind contractul Sterling nu a făcut decât să confirme un act adițional încheiat între ANRM și un operator economic. Pentru Guvern nu este o opțiune, ci o obligație de a respecta legea”, a spus Tăriceanu.
El a susținut că acuzațiile publice la adresa sa au vizat de fapt candidatura sa la președinția PNL.
Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu îl acuză pe Emil Boc, în acțiunea de chemare în judecată, că ar fi mințit și că ar fi dat dovadă de rea-credință în declarațiile sale referitoare la hotărârea de guvern privind concesiunea către Sterling Resources. Tăriceanu își argumentează acuzațiile privind vinovăția și reaua-credință a lui Boc în declarațiile la adresa sa invocând inclusiv faptul că actualul premier are studii juridice, este avocat și „avea cunoștință directă despre situația de fapt la care făcea referire”.
De asemenea, Tăriceanu susține că aceste afirmații au fost făcute în legătură cu Hotărârea de Guvern 1.446/2008, privind aprobarea Actului adițional numărul 11 la Contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele XIII Pelican și XV Midia, încheiat între Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Sterling Resources Ltd.
„Astfel, la data de 9 februarie 2009, cu ocazia unei prezentări, în Parlamentul României, pârâtul Boc Emil a afirmat că aș fi «pus la cale afacerea Sterling Resources», că «îi sprijin în continuare pe cei cu care am pus la cale această măsură prin care un contract de explorare și partajare a profitului a fost transformat într-un contract de acord petrolier și concesiune»”, se mai precizează în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, fostul premier spune că Emil Boc și-a continuat afirmațiile neadevărate, insinuând că ar fi săvârșit „o „acțiune premeditată”, «din 2007 și-a pregătit mișcarea din 2008 pe final de mandat pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz»”. „Toate acestea sunt afirmații grave. Ele sunt cu atât mai grave, cu cât nu vin din partea unui politician de opoziție, ci vin chiar din partea persoanei care ocupă funcția de prim-ministru al României, reprezentând Guvernul și statul român, drept pentru care afirmațiile sale se bucură de o prezumție de veridicitate sporită. Toate aceste afirmații grave sunt mincinoase. Ele aduc atingere reputației mele, imaginii mele publice și îmi produc un prejudiciu moral. De asemenea, astfel de dezinformări neadevărate, iresponsabile aduc atingere încrederii pe care cetățenii trebuie să o aibă în sistemul de guvernământ democratic și în instituțiile statului”, mai susține Tăriceanu în plângere.
În continuare, fostul premier explică faptul că nu a avut nicio legătură cu inițierea Hotărârii de Guvern 1446/2008, susținând că a fost inițiată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), în conformitate cu atribuțiile legale ale acestei autorități, fiind adoptată cu respectarea tuturor prevederilor și procedurilor legale de către Guvernul pe care l-a condus, în calitate de prim-ministru.
Pe de altă parte, raportul Corpului de Control al primului ministru Emil Boc privind modul în care au fost respectate prevederile legale la încheierea și derularea contractului de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele XIII Pelican și XV Midia dintre Agenția Națională pentru resursele Minerale și Sterling Resources Ltd., precum și a actelor adiționale la acestea și modul în care au fost inițiate, avizate, și adoptate actele normative de aprobare a acestora îi indică drept responsabili doar pe Gabriel Berca, secretarul general al Guvernului și pe Cătălin Doica, secretar de stat în Ministerul Economiei și Finanțelor, nefiind făcută vreo mențiune cu privire la Călin Popescu Tăriceanu.
De altfel, în iulie 2009, Guvernul Emil Boc a sesizat Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu legalitatea contractului Sterling. „Persoanele responsabile sunt indicate a fi, pe diferite aspecte, cei trei foști președinți ai ANRM, fostul șef al Secretariatului General al Guvernului Gabriel Berca, pentru modul în care actul adițional a fost introdus și aprobat în ședința Guvernului, și un fost secretar de stat de la Ministerul Finanțelor, Cătălin Doică, pentru cum s-a semnat de către reprezentantul Ministerului Finanțelor fără să aibă delegare de competențe”, potrivit actelor depuse de Executiv.
Concluziile raportului în cazul Sterling arată că înțelegerea cu compania canadiană a fost una de tip PSA (Production Sharing Agreement), prin care statul angajează un investitor să execute anumite lucrări în favoarea statului, pe riscul și pe cheltuiala contractorului.
În 1992, compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român, și consorțiul format din firmele Enterprise (Marea Britanie) și Canadian Oxy au încheiat un acord de explorare și împărțire a producției.
Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la Sterling Resources. În 1993, Rompetrol a fost privatizată, iar locul companiei în acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.
Producția de petrol era împărțită, conform contractului, între Rompetrol (45%) și beneficiar (55%), iar în cazul în care erau descoperite gaze naturale neasociate, părțile urmau să discute pentru dezvoltarea, prelucrarea, transportarea, utilizarea, dispunerea de aceste gaze sau vânzarea lor, împărțirea producției, termenii fiscali, durata dezvoltării și producției, precum și alți termeni importanți.
Perimetrele de explorare au fost reduse succesiv, fiind abandonate anumite suprafețe, iar actele adiționale nu au au avut caracter secret, cu excepția actului adițional 11.
Raportul de control se referă și la faptul că actul adițional 11 la contractul inițial din 1992, care acordă Sterling drept la exploatare petrolieră, nu doar de explorare și împărțire a producției, a fost încheiat cu un an și 3 luni înainte de a se repune în Guvern în vederea aprobării prin hotărâre.
„Contractul inițial se referea numai la țiței brut, urmând ca eventualele descoperiri de gaze neasociate să conducă la negocieri separate. Ulterior și aceste gaze sunt incluse în contract”, se arată în raport.
În actul adițional 10 este menționată disputa dintre România și Ucraina cu privire la delimitarea platoului continental al Mării Negre, prin acesta convenindu-se la suspendarea perioadei inițiale de exploatare începând cu 15 decembrie 2003, care expira la 30 septembrie 2004.
„Durata acordului petrolier și perioada inițială de explorare sunt mai mari decât cele ale contractului inițial, iar actul adițional 11 modifica natura contractului inițial, din PSA în acord de concesiune”, au afirmat sursele citate.
Ancheta Guvernului a mai relevat că modul de împărțire a producției era stabilit în mod diferit prin contractul inițial din 1992, actul adițional 1 și acordul petrolier, ceea ce duce la un impact economic diferit al rezultatelor producției între Rompetrol /ANRM/buget de stat, pe de-o parte, și beneficiar/Sterling, pe de altă parte.
În actele depuse de avocații lui Emil Boc, printre care și Valeriu Stoica, se susține totodată că declarațiile premierului nu constituie o faptă ilicită.
„În cauza dedusă judecății, exercițiul dreptului la liberă exprimare, de către pârât, se particularizează prin aceea că atât emitentul opiniei, cât și destinatarul acesteia sunt oameni politici. Mai mult, afirmațiile pe care reclamantul le impută pârâtului au fost făcute în contextul unui discurs politic, așa cum însuși reclamantul recunoaște. În plus, obiectul opiniei formulate de pârât este dat de o problemă de interes general a societății, deci de o problemă care prezintă interes din punctul de vedere al discursului politic”, se arată în documentele din dosar.
De asemenea, avocații premierului susțin că în această situație limitele libertății de exprimare sunt mai largi decât în cazul unor simpli particulari și că afirmațiile au fost făcute în legătură cu activitatea publică a unui om politic.
„Aceste afirmații, cum că reclamantul ar fi pus la cale afacerea Sterling Resources, că îi sprijină pe cei cu care a pus la cale această măsură prin care un contract de explorare și partajare a profitului a fost transformat într-un contract de acord petrolier și conseciune, ori că mișcarea din 2008 a fost pregătită din 2007, se înscriu într-un registru normal de critică față de activitatea unui prim-ministru care a semnat Hotărârea de Guvern indicată mai sus și căruia îi revine principala răspundere pentru neregularitățile și prejudiciile astfel cauzate”, mai susțin avocații lui Boc.
Curtea Internațională de Justiție a decis, la 3 februarie 2009, că României îi revine 79,34 la sută din teritoriul disputat cu Ucraina în procesul legat de delimitarea platoului continental la Marea Neagră.
Ulterior, a început o dezbatere politică, transferată în plan public, privind un acord cu firma Sterling, generat de o hotărâre a fostului Guvern, condus de Călin Popescu Tăriceanu, aprobată la sfârșitul mandatului, care face referire la concesiunea perimetrelor XIII Pelican și XV Midia din Marea Neagră către compania canadiană. Hotărârea Guvernului Tăriceanu din 12 noiembrie 2008 este un act adițional la acordul petrolier încheiat la 24 august 2007 cu Sterling. Subiectul acestei dezbateri era suspiciunea că statul român, prin ANRM, a cedat Sterling resursele de petrol și gaze din cele două perimetre chiar înainte de a fi cunoscută decizia de la Haga în disputa dintre România și Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. Președintele Băsescu a cerut Guvernului, în februarie 2009, să clarifice disputa legată de firma Sterling.
În 18 februarie 2009, Tăriceanu anunța că i-a acționat în judecată pe premierul Emil Boc și pe social-democratul Iulian Iancu, pentru afirmațiile lansate la televiziuni despre modul în care el a gestionat cazul Sterling, cerând daune în valoare de 100.000 de lei fiecăruia.
