– Tinerii actori bucureșteni, cu Sergentul Toomey în frunte, interpretat de Tudor Chirilă, au prezentat un spectacol care „a prins” din plin la publicul din Suceava
– Sub ochiul vigilent al regizoarei Iarina Demian, mama lui Tudor Chirilă, șapte tineri au devenit soldați, cu stagiul militar încheiat și apți pentru lupta cu viața, pe frontul de la Suceava
Și-au dat testul de maturitate la Suceava. Șapte tineri actori, cu veteranul Tudor Chirilă – cap de listă – au venit la Suceava pentru a prezenta piesa „Biloxi Blues”, de Neil Simon, în regia Iarinei Demian. Un spectacol la care s-a râs aproape două ore. Publicul sucevean din sala Casei de Cultură s-a amuzat și a aplaudat fiecare replică „de cazarmă”. Povestea „Biloxi Blues” începe într-o bază militară din Statele Unite. Un adolescent din New York, pe nume Eugene M. Jerome, se înrolează în armata Statelor Unite în ultimul an al celui de-al doilea război mondial. Eugene este trimis la o bază din Biloxi – Mississippi, unde trebuie să conviețuiască cu alți soldați, care au temperamente și personalități diferite, vieți și experiențe diferite, idei și concepții ascunse. Jerome, interpretat de actorul Paul Ipate, trebuie să suporte capriciile unui sergentului Toomey, interpretat de Tudor Chirilă. Șase recruți învață să se asculte unii pe alții, să se descopere, să comunice, dar să facă față și sergentului Toomey. Paul Ipate, Bogdan Cotleț (Arnold Epstein), Constantin Diță (Roy Selridge), Dan Rădulescu (Donald Carney), Andrei Vizitiu (James Hennessey), Radu Iacoban (Joseph Wykowski) și Todor Chirilă sunt actorii care s-au înrolat în armată, personaje care nu sunt numai bune sau numai rele, au slăbiciuni, ezitări, au neliniști, fac greșeli, sunt, într-un cuvânt, ființe umane. Sergent Toomey este și el umanizat prin idealul lui de a deveni cel mai bun sergent din baza militară unde a fost trimis. Altfel spus, idealul soldatului perfect cere sacrificii, de aceea Toomey este când blând, când dur cu subalternii, sau amândouă în același timp. Șase soldați care au pornit într-o călătorie înapoi în timp, în perioada anului 1943, când fiecare recrut, cu valiza de lemn sau ranița în spinare și multe visuri, se lovea de cruda realitate: orele de instrucție, flotările obositoare de la miezul nopții, mâncarea proastă, vocabularul dur.
Acestor personaje masculine li se alătură și două tinere actrițe, Ioana Barbu, care a interpretat personajul Daisy Hannigan, primul ei rol pe o scenă de spectacol, și Caroline Gombe, în rolul Rowenei, prostituata care i-a îndeplinit o dorință lui Eugene – pierderea virginității.
– „Valorile care se desprind din Biloxi Blues: onoare, datorie, disciplină, curaj”
Iarina Demian, regizoarea spectacolului, a fost, în primul rând, spectatorul cu ochiul vigilent care și-a ocupat cuminte un loc în sala de spectacol, în rândul al doilea de la scenă, și a aplaudat de fiecare dată când evoluția actorilor o meritau. Și, Slavă Domnului, au fost multe astfel de momente!
„Biloxi Blues” a fost un spectacol sensibil, o poveste adevărată, emoționantă, interpretat cu multă dăruire de tinerii actori bucureșteni. Șapte actori care deși nu au făcut armata, au fost puși față-n față cu tot atâtea personaje care fac armata și care, după cum spune regizoarea Iarina Demian, „le răstoarnă sau le confirmă adevărurile despre viață. Din acest moment îi declar pe toți soldați, cu stagiul militar încheiat și apți pentru luptă, în special pentru lupta cu viața”. Tudor Chirilă a spus despre textul scris de Neil Simon că este „senzațional”, iar colegii săi formează „o echipă minunată”. „Iarina Demian este însă LECȚIA pe care noi toți am primit-o odată cu această producție. O lecție echivalentă cu valorile care se desprind din Biloxi Blues: onoare, datorie, disciplină, curaj”, a mai completat Tudor Chirilă. La sfârșitul piesei, toți spectatorii s-au ridicat în picioare și au aplaudat la scenă deschisă evoluția celor nouă actori, sub bagheta magică a regizoarei Iarina Demian. După spectacol, o parte dintre suceveni și-au dat întâlnire cu protagoniștii spectacolului „Biloxi Blues”, în Clubul „Arena”.






