Nominalizările liberalilor pentru portofoliile Apărării și Justiției nu sunt menite să scoată România din teroarea ultra-mediatizată a blocajului instituțional, fiind dimpotrivă o declarație de război la adresa Cotroceniului.
Față de oferta liberalilor, președintele are trei opțiuni: să accepte ambele nominalizări; să primească una; să le refuze pe amândouă.
În primul scenariu, liberalii își vor fi rezolvat problemele legate de Guvern, în condițiile în care singura preocupare a lui Tăriceanu e doar să-și termine mandatul.
Handicapul.
Probabil însă, Băsescu va fi tentat să îl respingă pe Radu Stroe pentru funcția de ministru al Apărării. De fapt, liberalii par a fi urmărit această desfășurare a evenimentelor, propunând dinadins o persoană neagreată de președinte.
Băsescu nu și-a ascuns niciodată aversiunea față de Radu Stroe, pe care l-a caracterizat, la 13 martie 2006, drept „un inapt medical”. Mai mult, președintele s-a autocenzurat în ultimul moment și a evitat să-l gratuleze cu epitetul „handicapat”: „Da, dar el (Radu Stroe – nota redacției) a rămas tot un ofițer III inapt medical, iar eu am ajuns comandant pe nava-amiral a României. E un handicap (sic!) între un inapt medical și un comandant de navă. Rămân complexele tinereții. Dacă vă arată uniforma lui, o să vedeți doar o tresă de ofițer III. Eu mi-am umplut mânecile cu toate tresele la care îmi dădea dreptul calitatea de absolvent al Institutului de Marină”.
La rândul său, liberalul nu l-a iertat niciodată pe Băsescu pentru această declarație sau pentru sceneta cu bilețelul. Ultima sa ieșire vindicativă s-a consumat la 12 ianuarie, când a convocat o conferință de presă, pentru a anunța că a adresat o scrisoare SRI, cerându-i să verifice împrejurările fugii lui Omar Haysam. Stroe a sugerat că sirianul a plecat din țară în urma implicării personajului numit „profesorul” în discuțiile dintre Haysam și procurorul Nastasiu. Or, se știe că, în presă, au existat speculații legate de faptul că “profesorul” ar fi însuși șeful statului.
Soluție de compromis.
Liberalii nu au cum să nu fie conștienți de aceste lucruri. După cum nu cred că au uitat că Băsescu a invocat, în fața Curții Constituționale, atunci când a refuzat să-l numească pe Cioroianu, „nevoia de loialitate ce trebuie să existe în raporturile de colaborare între instituțiile statului”. De asemenea, Băsescu s-a referit și la „atribuțiile de politică externă pe care le are Președintele”. Nu-i va fi greu acum să reamintească ce atribuții are în domeniul Apărării.
Dacă Băsescu își exprimă dezacordul față de această nominalizare, liberalii vor acuza tentativele obsesive ale șefului statului de a bloca activitatea Executivului și faptul că este dispus să mineze summit-ul NATO, doar pentru că nu e capabil să treacă dincolo de antipatiile personale.
În schimb, în cazul în care Băsescu îl acceptă pe Stroe, liberalii vor avea satisfacția de a-l fi împins în CSAT pe unul dintre cei mai acerbi adversari ai președintelui.
Cât despre eventuala respingere a candidaturii lui Meleșcanu, lucrurile sunt și mai simple, din punctul de vedere al liberalilor. Meleșcanu a fost acceptat de Băsescu pentru fotoliul Apărării. A fost acceptat ca interimar la Justiție. Ce “handicap” i se poate aduce pentru actuala nominalizare? Că nu e “de meserie”? Lui Băsescu i se va răspunde că e vorba despre o numire pe criteriu politic și că Meleșcanu s-a familiarizat deja cu problemele Justiției. Dar, pentru Băsescu, până și „diplomatul” Meleșcanu, care a fost la un pas de a fi suspendat și acuzat de „abuz în serviciu”, este greu de înghițit.
A treia variantă.
Și a treia variantă poate fi avută în vedere, dacă Băsescu va insista că Meleșcanu trebuie să rămână la MAp, pentru a pregăti summit-ul Alianței de la București, fiind greu de crezut că liberalii vor face iar rocada, susținându-l pe Stroe la Justiție.
Vicepreședintele PNL Norica Nicolai a declarat că liberalii au decis să pună capăt „crizei” din Justiție prin nominalizarea lui Teodor Meleșcanu, iar în ceea ce privește „bătălia” cu Traian Băsescu, „omul care încalcă flagrant orice regulă democratică”, a înțeles că „cel mai deștept cedează”.
Poate că ea a cedat, dar liberalii nu. Și ei, asemeni șefului statului, se încăpățânează să nu facă nici un compromis, să nu dea nici un pas înapoi.
E evident că anul electoral bate interesul național. Nici Băsescu nici Tăriceanu nu visează la Premiul Nobel pentru Pace, ci doar la parastasul politic al celuilalt.
