Șaizeci de condeie s-au înșiruit în pagini, la începutul acestui an, pentru a omagia, în spiritul profund mărturisitor al Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților de exact două decenii, și un „om talentat, plin de har, intrând pentru totdeauna în galeria marilor personalități pe care Moldova le-a dăruit minunatei noastre Românii”, maestrul George Sârbu, dar și opera lui deplină și veșnic tânără, Ansamblul folcloric de copii și tineri „Balada Bucovinei”, printr-o carte insolită, „Balada Bucovinei 20 / Creșteți, flori și mugurași” (Editura „Lidana”, 2011).
Muzician de excepție, datorită harului cu multă trudă șlefuit de-a lungul deceniilor, George Sârbu (s-a născut, la Botoșani, în 5 februarie 1937), instrumentist, dirijor, orchestrator, compozitor, s-a văzut nevoit, în anii cenzurii comuniste, să armonizeze tradiția primordială, tradiția creștină și tradiția laică într-un tot unitar, expresie a unei geografii spirituale a timpului său, prin care, ce-i drept, mai răzbat și ecourile spiritualității ancestrale, acel „tot unitar” ținând, în fond, de maniera interpretativă a ceea ce numim, îndeobște, dar impropriu, folclor moldovenesc, inclusiv cu varianta delimitativă a bucovinismului de expresie interbelică.
Prin construcția de spectacol, prin exponențialitate scenică, stilul George Sârbu s-a consacrat, a dobândit reputație și notorietate, George Sârbu devenind „un aristocrat al folclorului românesc”, căruia i se cuvine cununa de laur a învingătorului, îndemnul Sofiei Vicoveanca fiind acela de a face „din inimile noastre o coroană cu care să încununăm drumul de speranțe în cântecul popular bucovinean”, „drumul de speranțe” fiind, desigur, cel deschis de George Sârbu prin constituirea, spre sfârșitul anului 1990, a Ansamblului folcloric „Balada”, desăvârșit, în două decenii de existență, drept tinerețe fără de bătrânețe, numită „Balada Bucovinei”.
„Doamne, țara mea-i acasă”
Sub bagheta maestrului Gheorghe Sârbu, copiii și tinerii Bucovinei, mereu aceiași, deși mereu alții, au susținut, de-a lungul celor două decenii de existență a Ansamblului, spectacole glorioase în Chișinău (Republica Moldova), Issoire (Franța) și Ansbach (Germania), în 1998, Barcelona (Spania), în 2000, Torino (Italia), Barcelona (Spania) și Fatima (Portugalia), în 2001, Ustzjiky Dolne (Polonia), în 2002 și în 2003, în Cernăuți (Ucraina), în 2004, dar și pe marile scene ale tuturor orașelor din România.
Patrimoniul lor discografic cuprinde albumele audio „Colinde de Crăciun din Moldova, Bucovina și Basarabia” (compact disc, casetă audio, 1991, Casa de discuri „Electrecord”), „Hristos a Înviat!” (Colinde și cântări pascale – Vol. I, compact disc, casetă audio, 1993, Casa de discuri „Electrecord”), „Hristos a Înviat!” (Colinde și cântări pascale – Vol. II, compact disc, casetă audio, 1993, Casa de discuri „Electrecord”), „Către Dumnezeu Atotputernic”, cu Irina Loghin și „Balada Bucovinei” (compact disc, casetă audio, 1994, Casa de discuri „Electrecord”), „Doamne, Doamne-ai mei părinți” (casetă audio, 1998, Suceava), „Astăzi s-a născut Hristos” (Colinde de Crăciun, casetă audio, 2000, Suceava), „Binecredinciosului Voievod Ștefan – 500” (Poem religios, cântări religioase, cântece din Bucovina, CD audio, casetă audio, iulie 2004, Suceava), „Doamne, țara mea-i acasă” (folclor și cântece din Bucovina, CD audio, casetă audio, martie 2005, Suceava), „Are mama fetișoară” (folclor și cântece folclorice pentru tineri, CD audio, casetă audio, martie 2005, Suceava), „Om cu om, lumea se face” (folclor și cântece de petrecere, CD audio, casetă audio, martie 2005, Suceava) și „Balada Bucovinei XX”, I și II (folclor și cântece populare pentru copii, CD-uri audio, 2009, 2010).
„Les voix de Roumanie”
După fiecare turneu în străinătate, lungi articole de presă, reproduse, prin fotocopii, în filele cărții „Balada Bucovinei 20 / Creșteți, flori și mugurași”, consemnau, cu nedisimulat entuziasm, că tinerii și copiii „Baladei”, „mari ca artiști și inimi mărețe”, izbuteau „o bună prezentare a culturii muzicale din țara” lor, cucerind peste tot admirația publicului, până la „câte o lacrimă de emoție”, dar și până la explozii de entuziasm („Fabuloso! Fabuloso!”), din moment ce „sufletul românesc trece prin vocile corului Balada” („Rumanische Volkstanzgruppe zeigt vor Ansbacher Publikum ihr Konnen”), cum remarcau nemții, baladiștii fiind „les voix de Roumanie”, după cum observau și francezii.
Cam asta ar fi, în linii mari, cartea mărturisitoare despre tinerețe fără de bătrânețe, deci despre un mare artist, George Sârbu, și despre neasemuiții lui ucenici.
