Avem în sfârșit un ministru sincer

Mai pe șleau spus, o atitudine diplomatică presupune să te abții să rostești lucrurile pe care de fapt le gândești. Iar cel puțin din acest punct de vedere, mult hulitului Cioroianu ar trebui să i se ridice o statuie, pe al cărei soclu să scrie, adânc și apăsat: „singurul ministru din istoria României care a spus, la un moment dat, ceea ce a gândit.”
Fiindcă omul asta chiar spune ce gândește despre infractorii țigani, iar ca el – de ce să ne ascundem? – sunt o mulțime de alți români. Și-n loc să fie lăudat pentru atitudinea sa sinceră, el este huiduit, de parcă s-ar afla în puterea peluzei, între microbiști.
Nici foarte corect nu este ca toată presa să-i sară acuma în cap. El e același Cioroianu de ieri, adulat de ceea ce România are mai cenușiu la creier. El e istoricul cu volume publicate la editura „Polirom”, volume la fel de împlinite trupește ca el; el e omul cu rubrică permanentă în „Gazeta sporturilor”, căci ca orice om politic, Cioroianu știe ce notorietate grea îți poate aduce implicare în sport; el e redactorul de bază al „Dilemei Vechi”, și „Dilema Veche” înseamnă ceva în presa de elită românească.
El e cel despre care presa spunea mai ieri că seamănă zdrobitor cu actorul Pierce Brosnan, interpretul memorabil al lui James Bond, motiv pentru care studentele sale – căci domnul Cioroianu e și universitar – sunt în limbă după el, și-ar face cu plăcere câteva ore suplimentare după curs…
Adrian Cioroianu e un James Bond bine rotunjit, dacă e să spunem adevărul până la capăt; un James Bond care, după cum se arată, pare îmbuibat până în gât cu carne de porc, ceea ce-l face și mai prețuit pentru țara noastră.
Nu-i corect acuma ca toate obraznicăturile mediatice, colegi de-ai lui Cioroianu în fond, să vină, ca la un sunet de trompetă, și să-l batjocorească așa cum la gură le vine. Abia aștept ziua când Andrei Gheorghe va fi și el numit ministru, ca să ne punem apoi să-i numărăm gafele.