„Autobuzul”

„Autobuzul”
„Luați-vă tutun dacă nu aveți răbdare și mai aveți ghinionul să așteptați autobuzul în stațiile de pe traseele municipiului Suceava. O mare de oameni se agita în stația de la complexul meșteșugăresc (str. Ana Ipătescu). Erau călătorii care voiau să prindă acceleratul de București. Cînd a binevoit să sosească, mașina s-a transformat într-o…cutie de sardele. Gemînd din toată caroseria, ea a ajuns la Gara CFR Suceava Nord atunci cînd trenul era de mult plecat din stație. Aici, alt val de oameni murmurau la adresa proastei deserviri a transportului public local”.
„Zori noi”, Anul XXVI, nr. 7548, Suceava, Marți 28 martie 1972.
„Țăranul român”
„De la el am învățat ce înseamnă munca și respectul, încrederea și răbdarea. De la el am învățat ce înseamnă dragostea de țară, de neam, iubirea pentru graiul românesc, am învățat bucuria răsăritului de soare și neliniștea întunericului. Tot de la el am deprins iubirea aproapelui, prietenia cu adevărul și alungarea minciunii, semnul crucii și rugăciunile. Doinele și baladele, proverbele și basmele tot de la el le-am auzit pentru prima dată. Cine altul putea fi stăpînul sufletului meu decît țăranul român, depozitarul atîtor comori spirituale ale neamului nostru? Cine știe să deosebească mai bine ca el adevărul de minciună, bunătatea de invidie sau dragostea de ură? Pe talgerul vieții, cinstea este podoaba cea mai de preț a țăranului. Țăranul român. Păstrător și continuator de datini. Legea lui este munca, iar bucuria lui pămîntul. Pentru pămînt a trăit, pentru pămînt a luptat și tot pentru pămînt s-a jertfit. Pămîntul, leagăn și mormînt. Viața țăranului român s-a confundat cu dorința de a avea pămînt”.
„Albina” (Revistă de cultură pentru sate – Serie nouă), Nr. 3, Martie 1990.
„Cu cît este mai mică o țară, cu atît mai mare este guvernul”
„Nu știu cum se face, dar cu cît este mai mică o țară, cu atît mai mare se întîmplă să fie guvernul ei.Adică, mai numeros. Uite-i pe ăștia din insulele Ritititi. Sînt atît de mulți, încît, cine nu-i iute de picior rămîne fără loc în Marele Consiliu. Pentru că acolo, amănunt important, nimeni nu ține-n brațe pe nimeni, ca să nu iasă vorbe. Nici acum nu lipsește vreun ministru, în afara celor care-au fost…devorați în cadru festiv, cu prilejul Marelui Ritual al Purificării Definitive. Sărbătoare ținută cu sfințenie în fiecare lună. Așadar, iată strîns întregul guvern în Coliba Vieții Noi, în timp ce, afară, în ritmul îndrăcit al tam-tamurilor, războinici și femei dansează de-a valma cu bătrîni și copii, scandînd fără încetare: «Ne-am învățat dezbrăcați, ne e rușine îmbrăcați». «Gata cu jertfele», se stropșește la miniștrii săi Față Frumoasă. «Pfui, ați făcut un fum îngrozitor!». Și, fără să-i lase să scoată o vorbă, începe plin de solemnitate: «E cazul să vă atrag atenția că ne aflăm într-un hal de criză, cum nici strămoșii noștri n-au mai apucat. Problema e cum ieșim din ea. Aștept idei»”.
„Adevărul”, Anul I, nr. 69, Vineri 16 martie 1990.