„Atelierul mecanic”

„Pericolul străinilor”
„Străinii de pe aceste meleaguri devin prin purtarea lor din ce în ce mai îndrăsneți, ba chiar și agresivi. Noi avem prea multă omenie și modestie, și cu aceste nu putem rezista obrăsniciei și îndrăsnelii străinilor. În loc să-i plesnim în numele tatălui noi ne retragem și le facem lor loc liber. În modul acesta ne-am dat noi pradă străinilor, și în ziua de astă-di trec toate pe aceeași cale dela noi în mâinile lor. Am fost plecați și am îmblat rău după cum am vedut. Să nu uităm de proverbul «Obraznicul mănâncă praznicul», și se-l urmăm față de adversarii noștri. Oaspeții noștri nepoftiți, de câte ori se arată în viața publică, se presintă în mulțime mare. Românii însă apar numai sporadic, ici colo câte unul. Faptul acesta îi face pe cei de la putere să creadă că Românii nici nu se află în țara aceasta, s’au că’s pierduți cu totul, străinilor însă li dă curaj. Ei se țin de mai tari de cum sunt, vedând că ne impun nouă, noi însă, cu toată majoritatea noastră, pierdem tăria morală, credem causa pierdută și dicem: așa ne-a fost scris în cartea sorții. Cugetările aceste ne arată că numai din vina noastră ne merge așe de rău. Dacă voim să fie bine de noi, trebui să ni-l facem, că el nu vine singur. Să fim convinși că, dacă vom sprijini pe cel mai rău al nostru, ni-om ajuta mai mult decât dacă vom recomanda pe veneticul cel mai bun. Ei numai atuncia vor înceta a scurma în contra noastră, dacă li-om pune un belciug cum se cuvine”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 1, Mai 1887.
„Atelierul mecanic”
„În atelierul mecanic, aplecat deasupra menghinei, lăcătușul Ilie Căilean finisa un cub mărunt de oțel. Tăia cu ferăstrăul ca într-un aluat moale și strălucitor. Mîinile sale mari se mișcau rapid și sigur, aveau o anumită sensibilitate a preciziei în contrast cu soliditatea statuară a trupului”.
„Zori noi”, Anul XIX, nr. 5410, Suceava, Miercuri 5 mai 1965.