Arhimandritul Cleopa Ilie – despre dreapta socoteală

Părintele Cleopa era și un om al dreptei socoteli. De obicei, nu era pentru o nevoință exagerată, deși sfinția sa se nevoia mult în taină. Dar totdeauna sfinții sunt aspri cu ei înșiși și plini de dragoste față de ceilalți. Uneori spunea că pădurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odată și încarcă prea tare căruța. Căci știe că se va strica mai încolo, fiind încărcată prea tare. Pădurea se teme de cel ce ia câte un lemn, câte o mică sarcină. De acela se teme pădurea, că știe că încet, încet, o taie pe toată.
Tot despre dreapta socoteală zicea părintele: „Spun Sfinții Părinți că «împărăteasa faptelor bune este dreapta socoteală». Mulți s-au aruncat în potopul patimilor ca să scape pe alții de la moarte și s-au înecat pentru că n-au avut chibzuință și dreaptă socoteală în viață. Toate faptele bune trebuie făcute cu măsură și dreaptă socoteală, adică să umblăm pe calea împărătească de mijloc, după darul, firea și puterea fiecăruia, ca să nu cădem într~o parte sau alta, că «extremele sunt ale diavolului», cum spun dumnezeieștii Părinți”.
Pe lângă alte daruri, Părintele Cleopa a fost înzestrat de Dumnezeu și cu o memorie rar întâlnită. După ce citea o carte de două ori, o putea spune pe de rost. De aceea cita cu ușurință din memorie zeci și sute de citate patristice și biblice, știa Canoanele Bisericii pe dinafară și ne încânta cu atâtea istorioare frumoase și pline de dulceață.
Părintele avea mare evlavie la Maica Domnului și la toți sfinții. Ne spunea un ucenic că l-a văzut pe Părintele Cleopa, pe când era internat în spital, cum citea Bogorodicina stând culcat pe pat și având perfuzie la mână; și zicea: „Nu pot lăsa pe Maica Domnului, că ea totdeauna m-a ajutat!”. Iar la Sfântul Maslu, pomenea uneori sute și sute de nume de sfinți; pe lângă aceasta, știa pe de rost numele celor mai mulți sfinți din calendar și sinaxar. De asemenea a scris versuri religioase și acatiste în cinstea Maicii Domnului și a mai multor sfinți.
Părintele Cleopa a fost și un mare apărător al dreptei credințe, alcătuind cărți foarte valoroase despre cunoașterea și apărarea credinței ortodoxe. De asemenea, prin predicile sfinției sale, a readus la Biserica lui Hristos numeroși oameni, și chiar grupuri întregi de credincioși, rătăciți de la dreapta credință.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 758-759)