Drum fără întoarcere

Arheologul Florin Hău a trecut în lumea de dincolo



Ultimul șantier, ultima poză, la Dragomirna, noiembrie 2012
Ultimul șantier, ultima poză, la Dragomirna, noiembrie 2012

Arheologul Florin Hău, fostul director al Muzeului Național al Bucovinei (mai apoi Complexul Muzeal Bucovina, azi Muzeul Bucovinei), în perioada 1997 – 2001, a decedat în dimineața zilei de luni, 15 aprilie, după o lungă și grea suferință.
„Unul dintre cei mai erudiți și frumoși oameni pe care i-am întâlnit, plecat prea repede dintre noi pe un drum fără întoarcere”
Florin Hău, care împlinise recent, pe data de 3 aprilie a.c., vârsta de 57 de ani, absolvent al Facultății de Istorie – Geografie din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava (șef de promoție), a activat mai întâi ca profesor de istorie la Siret (până în anul 1995), oraș în care a fost și primar timp de trei luni imediat după revoluție, după care a făcut parte, ca arheolog medievist, din colectivul de specialiști ai muzeului sucevean.
A fost vicepreședinte al Comisiei Naționale de Arheologie (2001 – 2011), a coordonat numeroase șantiere arheologice din orașul și județul Suceava (între care cele de la Curtea Domnească și la Cetatea de Scaun) și a condus săpăturile arheologice de la Iași (Catedrala Mitropolitană) și Botoșani (Centrul vechi).
Câțiva dintre colegii săi de la Muzeul Bucovinei (arheologii Monica și Ștefan Dejan și Bogdan Petru Niculică) au conturat cu profund regret portretul „prietenului, colegului, muzeografului și arheologului Florin Hău, unul dintre cei mai erudiți și frumoși oameni pe care i-am întâlnit, plecat prea repede dintre noi, pe un drum aparte, un drum fără întoarcere”.
„Florin Hău rămâne în conștiința colegilor de breaslă drept unul dintre cei mai apreciați slujitori ai MUZEULUI”
„Multe, frumoase, rătăcitoare, pasionante pot fi căile vieții unui om – precizează colegii săi – unii, încă de la naștere, primesc, de sus, darul blândeții, al harului, al oratoriei, iar de-a lungul anilor se desăvârșesc împlinindu-se într-un întreg ce definește esența umană. Florin Hău, profesor de istorie, muzeograf și arheolog medievist, rămâne în conștiința colegilor de breaslă drept unul dintre cei mai apreciați slujitori ai muzeului, ai Muzei Clio. Calitățile profesionale, virtuțile sale organizatorice, manageriale, oratoria sa desăvârșită i-au adus, de-a lungul anilor, numeroase și depline satisfacții. Florin Hău rămâne în memoria noastră drept autorul unor cercetări arheologice memorabile, cum sunt cele care au vizat investigarea metodică, complexă, interdisciplinară, a unor monumente istorice precum Curtea Domnească din Suceava, Cetatea de Scaun a Sucevei, Biserica Mirăuți, Biserica Horodniceni, Biserica Reuseni, Centrul istoric al Municipiului Botoșani, Mitropolia Moldovei Iași, alături de multe altele”.
Poet și eseist
Florin Hău a avut și o latură mai puțin cunoscută, cea de poet și eseist. Redăm mai jos un fragment din scrierile sale:
„Colina de verde brumat / uitat de firească ce e / în ființa-i curbată / de acolo din ea unde e / mă învață / că e această vreme / stând umedă și cenușie ceață / obositelor clipe ale zorilor// căci eu te aștept pe tine / neîngăduit de frumoasă a mea / neculcat drept încremenit / te aștept în mine însumi / ca un rigor mortis / încă miraculos de cald”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!



Recomandări