În tinerețea mea, și câțiva ani după aceea, mi-a plăcut să citesc romane științifico-fantastice. Am citit atât în limba ebraică cât și în limba română, așa că am cunoscut ramurile de cărți și idei din est și din vest. Au trecut de atunci mulți ani, din zilele în care citeam entuziasmat fiecare carte fantastică, ce ajungea în mâna mea, și din zilele când am învățat filozofie la universitate. Și iată că, la un festival la care am participat în România (Festivalul Poeziei Europene „Națiunea Poeților”, Suceava, 2011), poetul și prozatorul tânăr din Cernăuți – Ucraina, Anatol Viere, mi-a dat cadou o carte în limba română, carte care pare că se ocupă de multe lucruri dureroase.
Toate sunt opuse felului nostru obișnuit de referință și de gândire
Numele cărții este „Haosiada” (încă unul din multele cuvinte inventate de scriitor) iar subtitlul este „roman-taximetrist”. În pagina de credit, scriitorul se adresează cititorului și vorbește despre moarte, suflet, simțăminte feminine.
El dedică romanul victimelor omenești, victime făcute de foamete, de războaie, de avorturi, de holocaust, de droguri, de SIDA, de accidente nucleare (Cernobîl și Fukushima).
Capitolele sunt numite „traseuri” (traseul ce-l vor face eroii cărții, dar și cititorii), și la începutul fiecărui capitol e desenat un semn de orientare, de circulație, care, după citirea cărții, împuternicește sensul textului.
Fiecare capitol, denumit „microroman”, ca și cum ar vrea să spună că este o nuvelă independentă, începe cu câteva definiții și date la definiții: traseul / tarif / pornire / staționare / timp / km / suma / client.
Primul capitol este un capitol filozofic, care se petrece după dezastrul de la Cernobîl, unde eroul numit Nostradam, taximetrist, conduce pe străzile pustii iar prin capul lui trec o mulțime de gânduri filozofice: „Am o senzație, că am trecut cu toată planeta pe lângă ceva foarte important și n-am observat”, „Decurentați planeta și îl vom vedea pe Dumnezeu desculț între noi”…
Interesant este că toate sunt opuse felului nostru obișnuit de referință și de gândire. Omului contemporan nu-i mai este suficient să-și ascundă golul interior în hainele exterioare, pentru că deșertăciunea lui a ajuns la apogeu, contemporanul nostru își ascunde întregul corp în interiorul mașinii țesute din metal”.
Din cele spuse, e clar că acțiunea se desfășoară într-un viitor întunecat, apocaliptic, asemănător la descripții cu multe cărți fantastice din anii ’50 – ’60 ai secolului trecut.
Descrierile și talentul cu care este scrisă cartea răsplătesc efortul citirii ei
În următoarele capitole din primul microroman scriitorul creează teoria despre formele de culturi dezvoltate pe planetele solare și în jurul lor. Cartea e plină de terminologie stiințifică, în special fizică.
După planul descris, 40 de oameni de știință trebuie să pună în funcțiune, pe data de 12.12.2012, la ora 12:00, „egotransferul” – mașina care poate trece conștiința umană în formă electronică. În carte e vorba de câteva tipuri diferite de oameni: inteligență biologică, inteligență mecanică și prin folosirea „egotransferului” inteligență electronică. Aici se dă definiția despre Dumnezeu ca Energie Inteligentă a Absolutului (EIA).
În carte există multe lumi locuite și când e nevoie se pot terraforma lumi noi, ceea ce înseamnă că nu există problema exploziei de populație. În developarea romanului este și o referință (la convorbirea între Nostradam cu Iisus) despre Diavol și concluzia că numai omul l-a putut inventa, sau a putut fi Diavol, ca să poată învinovăți pe cineva de greșelile lui proprii.
Plotul cărții e foarte complicat, cu multă imaginație, aproape la granița fanteziei. Cu toate astea, descrierile și talentul cu care este scrisă cartea răsplătesc efortul citirii ei.
Anatol Râbca și-a schimbat numele în „Viere”, ceea ce înseamnă „înviere”
Dacă vrem să rezumăm, din punctul de vedere al unui cititor de romane fantastico-filozofice, putem spune că romanul acesta e interesant și scris cu talent.
Cine nu e obișnuit cu acest fel de scris, nu e sigur că va citi până la sfârșit și atunci va pierde ocazia de a întâlni un studiu și o convorbire cu întrebări filozofice, întrebări provocatoare și interesante.
În cazul acesta el va pierde ocazia să înoate în marea îndrăznelii, curiozității, întâlnirii cu alte concepte despre religia învelită într-o broderie de gânduri și analize filozofice strânse cu o curea de umor.
Nu se poate termina această referință la recrearea filozofică a vieții, așa cum e descrisă în cartea aceasta, fără să reamintim faptul că scriitorul Anatol Râbca și-a schimbat numele în „Viere”, ceea ce înseamnă „înviere”, adică a da o viață nouă, ceea ce el oferă cititorului acestei cărți.
Menachem M. Falek
