„Trebuie precizat încă de la început că nu am fost niciodată, nici înainte, nici după Revoluție, membru de partid”, își începe povestea Iosif Marici.
Timp de nouă ani a fost șoferul directorului fostei fabrici Integrata de Lână, iar din ’87, timp de trei ani, a făcut parte din coloana oficială a lui Nicolae Ceaușescu, atunci când dictatorul venea în vizită în județ, fie care era vorba de vizite oficiale sau partide de vânătoare.
Își amintește că într-o zi prin 1987, directorul i-a spus să se prezinte a doua zi cu mașina la garajul partidului. „La vremea respectivă, șoferii de la întreprinderi și instituții dădeau periodic teste de verificare, iar eu eram ba primul, ba al doilea, ca număr de puncte obținute”, susține Marici.
În dimineața respectivă, s-a dus cu mașina de la fabrică, o Dacia Break, la garajul partidului, fără să aibă deloc habar despre ce urma să se întâmple.
Un ofițer, inginer mecanic, i-a pus mașina pe elevator și i-a verificat-o amănunțit, după care i-a cerut să strângă tot din mașină, să nu fie nici un obiect ascuțit, tăietor, și să aștepte.
Apoi, s-a urcat o altă persoană în dreapta și i-a cerut să meargă pe strada Vasile Bumbac, în spatele filialei județene a Partidului Comunist. Erau acolo mai multe autoturisme Aro, cu numere de București, iar în scurt timp avea să realizeze care era misiunea lui: urma să facă parte din coloana oficială a președintelui republicii socialiste. Era penultima mașină.
“Un colonel ne-a făcut semn să plecăm, după ce înainte a plecat o mașină a Poliției Rutiere, iar în fața coloanei era o altă mașină de la Circulație. Mergeam cu viteză, trebuia să mă țin după mașinile din fața mea. În centru, unde este acum sensul giratoriu de la McDonald’s, am luat virajul la stânga, simțeam că ies de pe carosabil… Dacia nu avea stabilitate. Pe vremea aia se circula pe strada Cernăuți, fosta Ilie Pintilie, era drum cubic, mergeam pe mijlocul drumului. Mergeam cu 90-100 kilometri prin oraș, am trecut pasarela de la Ițcani în câteva secunde”, povestește suceveanul, precizând că era destul de stresat să nu facă vreo greșeală.
Prima misiune a fost relativ scurtă. Au ajuns la Cantonul Silvic de la Pătrăuți, au parcat, au stat acolo până seara… și asta a fost tot.
“Oamenii scandau, aplaudau, însă Ceaușescu nu era în nici una dintre mașinile din coloana oficială”
Iosif Marici își amintește că de câte ori a fost în coloana oficială a lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul nu era în nici una dintre mașinile din coloană. Oamenii stăteau înșiruiți de-o parte și de alta a drumului, scandau, făceau cu mâna, însă habar nu avea că primul tovarăș al țării nu era în mașinile respective.
„În trei ani de zile cât am fost în coloană, el nu mers cu mașinile de la aeroport la Casa de Oaspeți sau la cabana de la Pătrăuți. Numai cu elicopterul”, completează fostul șofer al directorului de la Integrata.
La o altă vizită a lui Nicolae Ceaușescu -își amintește Iosif Marici -era la aeroport și aștepta să ajungă avionul prezidențial. „Mergea la vânătoare la Mălini”, explică fostul șofer. La un moment dat, a observat o ambulanță cum nu mai văzuse în viața sa. „Era cu ambulanța băiatul doctorului Posteucă, Romică Posteucă… era cea mai dotată din județ, cred că era o rezervă a pardiului numai pentru cazuri speciale…Doctorul Posteucă ne-a spus: am aici tot ce-mi trebuie pentru o intervenție chirurgicală”, spune Iosif Marici.
La un moment dat, toată lumea a amuțit. Ateriza avionul prezidențial. Personalul aeroportului a lipit scara la ușa avionului, s-a deschis ușa și… a coborât un câine, Corbu, un labrador negru primit de soții Ceaușescu de la un politician englez.
„Jos, erau primul secretar și alte trei persoane, stăteau pe mijlocul platoului. Corbu s-a dus direct la ei, i-a mirosit roată împrejur, după care s-a dus să miroase gardul viu. Apoi, a urcat pe scara avionului până la jumătate, a lătrat și a ieșit și tovarășul, care a dat mâna cu oficialitățile, s-a urcat într-un elicopter, care era însoțit de alte două, și a plecat… L-a luat și pe Corbu în elicopter. Iar noi, am plecat în coloană cu mașinile.. La fel, oamenii făceau din mână, scandau… credeau că el (n.r.-Ceaușescu) e în acele mașini”.
Parola de liber acces. Securiștii se dădeau la o parte
Iosif Marici mărturisește că a fost prezent și la ultima vizită a lui Ceaușescu în județul Suceava, în septembrie 1989. A stat trei zile în județ.
„Era într-o sâmbătă, stăteam lângă mașină cu radio-ul deschis și tot ce auzeam la aparat, vedeam în fața mea. «Tovarășul aterizează la Suceava»… vedeam cum ateriza avionul. Un ofițer de securitate i-a dat o parolă: «mobil alphi»și l-a trimis la Casa de Oaspeți, spunându-i să spună parola de fiecare dată când va fi oprit.
„M-au oprit prima oară la intersecție la IRE, vreo șase-șapte civili. „Unde mergi?”. Am deschis geamul și am spus parola. S-au dat la o parte… la Casa de Oaspeți, alți civili. La fel. „Mobil alphi”, și au deschis poarta. În curte, era un ofițer cu un diplomat negru mare, în care am aflat ulterior că ar fi fost o mitralieră. I-am spus parola și mi-a zis să trag lângă centrala termică, să aștept acolo”, continuă fostul șofer de la Integrata.
Cel mai important pasager: Corbu, labradorul lui Nicolae Ceaușescu
A observat pe o alee mai multe Aro-uri parcate, cu șoferii înăuntru și câte o persoană în dreapta.
În livadă, a observat mai mulți militari, pe unii dintre ei știindu-i de prin oraș. Erau cu armele pe umăr și patrulau.
„Lângă Casa de Oaspeți era un lan de miriște, pe care erau făcute cu var alb două cercuri pe care au aterizat elicopterele. A venit un ofițer și mi-a spus să merg la elicopter și să aștept lângă mașină. S-a deschis ușa elicopterului și a ieșit Corbu. A venit direct spre mine, m-a mirosit, după care ofițerul i-a dat o comandă în engleză, iar câinele s-a urcat în Dacie. Eu la volan, ofițerul în dreapta și Corbu pe bancheta din spate”, arată Iosif Marici.
Își imagina pe atunci că patrupedul lui Ceaușescu miroase numai a parfumuri scumpe, însă a constat pe propriul nas că nu e chiar așa:
„Cam miroase de la câinele ăsta, i-am spus ofițerului. «Nu-i voie să-l speli, că-și pierde din calități», mi-a răspuns. Când am ajuns la Casa de Oaspeți, i-a dat o comandă, tot în engleză, și Corbu a mirosit fiecare metru pătrat. Am înțeles că era specializat să detecteze explozibili”.
Iosif Marici își amintește că a fost trimis de două ori la elicopter, iar atunci a văzut pentru prima oară haine în huse. „Azi, e ceva obișnuit, dar pe vremurile alea, cine mai văzuse?! Am crezut că sunt ceva saltele. Am pus în mașină și câteva genți de-al lui Ceaușescu. Una nu era închisă bine și am observat o cutie de tablă, roasă, veche.”De nu facem rost de una nouă pentru tovarășu?”, i-am spus ofițerului, care mi-a răspuns că așa, roasă, veche, îi place lui Ceaușescu”.
„Dacă vroia tovarășul carne de prepeliță, carne de prepeliță trebuia să-i dai”
La un moment dat, o observat prin curtea Casei de Ospeți un bucătar pe care îl cunoștea din vedere, de la cantina partidului. L-a dus la o mașină frigorifică și i-a arătat ce era în interior. „erau sertare de sus până jos, cu tot felul de carne. „Tot felul de pești, carne de curcan, de fazan, tot ce vrei… «Nu ai voie să spui că nu avem nu știu ce fel»-mi-a șoptit Vasile, bucătarul – dacă vroia tovarășul carne de prepeliță, carne de prepeliță trebuia să-i dai”, completează Iosif Marici.
De la Casa de Ospeți a plecat, în coloană, la Pătrăuți, la cantonul silvic. „Mi-aduc aminte că era acolo parcat un autoturism de teren, Range Rover, cu o antenă foarte înaltă ancorată lângă mașină, iar în spate, un miliar cu căști pe urechi. Un fel de stație de transmisiuni, ca în armată. Era plin de butoane. Am intrat în vorbă cu militarul respectiv și mi-a explicat că stația respectivă putea să facă legătura telefonică în orice colț din lume. Exista și un telefon mobil în sarcina unui ofițer care stătea în preajma lui Ceaușescu și când vroia să sune sau îl căuta cineva important făcea legătura. Oriunde în lume..”, se miră și acum, după 24 de ani, fostul șofer de la Integrata.
Ceașescu, la vânătoare. „Obiectivul a fost doborât”
Se auzeau împușcături prin pădure. Începuse vânătoarea pentru care venise de fapt tovarășul Nicolae Ceaușescu la Suceava.
„Se auzea câte o împușcătură, iar apoi imediat pe stația ofițerului: «Obiectivul a fost doborât». Apoi, după câteva minute, tot prin stație: «Nu, obiectivul nu a fost doborât». Și au urmat alte împușcături și aceleași scenariu. Am aflat mai apoi ce se întâmplase. Ceaușescu venise să împuște un cerb foarte frumos. Cei de la canton aveau grafic pe ultimele două zile, zi de zi, când ieșea cerbul într-o poiană, la ce ore. Culmea, numai în ziua aia, cerbul respectiv nu mai nu apărea. Au fost împușcați alți nouă cerbi înainte, până să-l doboare pe cel pentru care venise la Suceava. Câteva ore mai târziu, am văzut în curte toți cerbii împușcați aliniați, cu câte o crenguță de brad în zona unde a intrat glonțul”, mărturisește suceveanul.
După ce tovarășul Ceaușescu a plecat de la canton, mulți dintre cei angrenați în toată această distracție a celui dintâi tovarăș al republicii s-au strâns la un grătarîn foișorul de la cabană.
O altă amintire amuzantă este cea legată de coafeza Elenei Ceaușescu, pe care a primit misiunea să o ducă până la aeroport.
„L-am întrebat pe ofițerul care a fost mai tot timpul cu mine, cine-i respectiva? Că-i cam urâtă. Iar el mi-a răspuns. „Tovarășa (n.r.-Elena Ceaușescu) nu suportă persoane mai frumoase ca ea în preajmă”.
Punctul culminant al revoluției din ’89 l-a prins chiar în fața actualului Palat Administrativ. În mașina de la fabrică. Aștepta secretara de partid de la fabrică care fusese chemată de urgență la partid. „Dictatorul a fugit! Suntem liberi!” -s-a auzit la un moment dat la radio. Am dat tare și tocmai atunci au ieșit afară toți secretarii de la partid. Stăteau ciorchine lângă mașină și ascultau”, își amintește Iosif Marici. S-a dus apoi direct la întreprindere, unde pe un televizor sport alb-negru au urmărit cu sufletul la gură tot ceea se întâmpla în Capitală.
Astăzi, Iosif Marici este administratorul unei firme din municipiul Suceava, după ce o perioadă a fost plecat, la muncă, în Statele Unite ale Americii. Amintirile celor trei ani când a fost la volanul penultimei mașini din coloana oficială a lui Nicolae Ceaușescu, în vizitele lui la Suceava, au fost subiectul celor mai bune istorioare pe care le-a povestit prietenilor.
