Sportul rege se întoarce chiar ca un rege în atenția noastră, semifinala Cupei Regelui a consemnat deja primul Clasico al anului. Nu unul dintre cele mai bune, dar densitatea de valori și tensiunea specifică acestui derby ne-au ținut conectați. Messi și Ronaldo n-au reușit să ia prim-planul, dar au fost acolo, au contat. Barcelona a avut ocaziile mai mari, mai ales după ce a deschis scorul, dar Realul a atacat mai tăios, susținut, fără rețineri, ca o adevărată gazdă. Agresivitatea echipei lui Mourinho s-a tradus și prin raportul faulturilor, net “favorabil” madrilenilor, dar cele mai tari n-au fost făcute de spanioli contra spaniolilor (am identificat 8 titulari din naționala Spaniei în echipa catalanilor!). În prima repriză au fost două faze în oglindă, finalizate aerian, una de Benzema, alta de Jordi Alba. Francezul s-a descurcat mai bine, ca un vârf, în timp ce spaniolul a irosit pasa măiastră a lui Iniesta, trimițând paralel cu poarta. N-am prea înțeles schimbarea post pe post a lui Benzema cu Higuian. Practic, Mourinho și-a slăbit atacul, francezul descurcându-se bine și ca arc și ca săgeată, în timp ce liniaritatea argentinianului sare în ochi la un astfel de meci. Norocul lui Mou a fost acest Varane, care a scos de pe linia porții la greșeala colosală a lui Carvalho (e cântecul de lebădă al portughezului, oricum nu se mai ridica la standardele Realului), apoi a avut o intervenție cât un gol la Dani Alves când acesta scăpase singur cu portarul, pentru ca apoi să-și depășească atribuțiile aducând egalarea cu o frumoasă lovitură de cap. Astfel, calificarea rămâne subiect deschis, Barcelona va trebui să arate mai multă autoritate pentru a juca iarăși finala.
Ne întoarcem cu câteva zile în timp pentru a saluta, după ani de zile, un gol de autor al lui Chivu, din lovitură liberă. Din păcate, știți ce s-a întâmplat mai departe, deja nu mai prezintă garanții pentru a fi trecut pe lista UEFA, astfel încât ar putea lipsi la dubla cu CFR, ceea ce ar fi o mare deziluzie pentru el. Totodată este una și pentru conducerea Interului, dar sentimentalismul a fost dintotdeauna păgubos în fotbal.
