O prezență familiară pe străzile municipiului Suceava este cea a unui tânăr care aleargă cu un teanc de ziare sub braț. Din când în când se oprește în fața trecătorilor și îi invită să cumpere „un ziar deștept”. Fie vară, fie iarnă, nu l-a văzut nimeni vreodată mergând la pas, el tot timpul aleargă. Tânărul este Cătălin Dîrja, absolvent al Facultății de Teatru din Iași și vânzător volant de ziare de aproape 20 de ani.
„În viață ori conduci, ori te lași condus, altfel ajungi boschetar sau hipiot”
Visul lui Cătălin Dîrja a fost să devină actor. S-a îndrăgostit de cinematografie în copilărie, când își însoțea frecvent mama vitregă la serviciu, plasatoare de bilete la fostul cinematograf Modern. L-a fascinat ușurința și acuratețea cu care actorii dădeau viață personajelor cunoscute din romane. A fost un elev bun și silitor al Liceului „Ștefan cel Mare”, dar surpriză: la bacalaureat a luat toate examenele foarte bine, dar a picat la sport, la proba de alergare. De atunci traiectoria vieții i s-a schimbat. A mers în armată, la transmisiuni, iar după aceea, din 1995 a început să vândă ziare.
„Am ales asta pentru că într-un fel este tot legat de lumea spectacolului. Am fost întotdeauna sedus de teatru și de literatură. Am avut încercări plăpânde de a deveni actor amator cu trupa Fabulinus, dar n-a mers. Ar fi trebuit să aleg între repetiții și vânzarea ziarelor, așa că am renunțat, din motive obiective”, spune Cătălin. Filozofia lui este că „în viață ori conduci, ori te lași condus, altfel ajungi boschetar sau hipiot. Calități de lider nu am, așa că am ales să fiu condus”.
La 30 de ani, a încercat din nou experiența teatrului, însă, spune el, vârsta l-a scos din competiție în tentativa de a deveni actor. Așa că s-a înscris la Teatrologie-Jurnalism de teatru, facultate pe care a absolvit-o și a început ulterior un master în această specializare, dar teatrul „rămâne doar un hobby”. Vânzarea ziarelor „din fugă” a rămas ocupația de bază.
La ora 7.30 se prezintă la redacții, apoi cu „marfa” sub braț o ia la fugă. Ca să-și vândă ziarele trebuie să ajungă la clienți înaintea firmelor specializate și înainte ca ziarele să-și actualizeze paginile electronice. „Înainte concuram numai cu poșta, cu abonamentele. Acum internetul este o concurență foarte serioasă, așa că eu trebuie să ajung la clienții mei înainte de ora 11.00. După 11.00 de ce ar mai cumpăra de la mine? Le spun la birouri că folosirea excesivă a internetului slăbește vederea, dar faptul că în pagina electronică a ziarelor este la fel de multă informație sau uneori chiar mai multă, comparativ cu ediția tipărită, este o problemă la vânzarea ziarelor. La instituții un concurent redutabil sunt și firmele care fac abonamente și livrează ziarele dimineața. Așa am pierdut mulți clienți, deci alerg forțat de împrejurări. Dar este bine, natura acestui job îmi impune un stil de viață semisportiv”, spune Cătălin.
„Mi-am câștigat demnitatea cu ziarul în mână”
Cătălin își amintește de primii ani de după Revoluție, când alerga până în zona industrială Șcheia și „ziarele se vindeau ca pâinea caldă”. Acum, din păcate, numărul celor care citesc ziarele pe hârtie se reduce de la an la an. În fața redutabilei concurențe a internetului, vânzătorul de ziare imaginează mereu strategii de marketing, își întreabă clienții despre interesele pe care le au și încearcă să-și plieze oferta pe cererea lor. A remarcat, de exemplu, că în instituții funcționarii urmăresc știrile politice și cele mondene, pensionarii deschid ziarul direct la rubrica de decese, iar oamenii de afaceri mai mici sau mai mari sunt extrem de interesați de anunțurile de mică publicitate. De multe ori, le arată în ziar unde găsesc ceea ce caută. Dă ziare și pe credit, cu banii la sfârșit de săptămână, și încearcă din răsputeri să-și mențină o cotă constantă de vânzări. „Practic, orice trecător este un potențial client. Trebuie doar să-l conving că ziarul pe care îl vând merită ca el să ducă mâna la buzunar. Eu îi invit pe toți să cumpere un ziar deștept”, spune cu umor Cătălin.
Aceeași autoironie o arată și când vine vorba despre viața privată. „Viața mea personală este un scenariu de comedie, am încercat totul, de la anunțuri la matrimoniale până la cursuri de dans. Rezultatul a fost unul dramatic, adică zero”, afirmă Cătălin Dîrja.
Și-a pierdut mama pe când avea 11 ani, cu soția tatălui său s-a înțeles bine și locuiesc și acum toți trei, într-o casă din centrul Sucevei. Își dorește însă propria lui familie, pe care ar vrea să o întemeieze cu o fată mult mai tânără – Cătălin are 40 de ani, cu casă și mașină!
Vânzarea de ziare și ritmul alert în care își face slujba îi lasă suficient timp pentru el și din acest motiv nici nu intenționează să-și caute alt job. „Am să vând ziare atâta timp cât vor exista ziare tipărite pe hârtie. Mi-am câștigat demnitatea cu ziarul în mână, după cum spunea cândva un fost coleg de breaslă, Florin Ghiuță. Am clienți la care duc ziarul încă din 1990. Pentru ei, pentru mine, pentru trecătorii de pe stradă care vor să citească știrile pe hârtie merită să alerg în fiecare dimineață din Centru până în zona Metro”, mai spune Cătălin Dîrja.
