Ajunul Bobotezei, pregătirea noastră spirituală pentru Sărbătoarea Botezului Domnului

Sărbătoarea Botezului Domnului este unul dintre cele mai importante praznice împărătești din cursul anului bisericesc. Această sărbătoare este precedată de o zi de post aspru numită Ajunul Botezului Domnului. Rânduielile liturgice și postul din această zi ne pregătesc pentru sărbătoarea Botezului Domnului.
La Dumnezeiasca Arătare a Domnului nostru Iisus Hristos la râul Iordan, pe când avea vârsta de 30 de ani, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, a mărturisit: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu (Ioan1, 32-34).
Timp de 30 de ani, Mântuitorul Iisus Hristos a trăit pe pământ fără să Se arate lumii că este Mesia. La această vârstă vine la Iordan, unde boteza Sfântul Proroc Ioan, pentru a arăta lumii că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Tatăl și Duhul Sfânt dau mărturie că El este Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat pentru mântuirea noastră: Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileei și S-a botezat în Iordan de către Ioan. Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit (Marcu 1, 9-11).
De la această Dumnezeiască Arătare a Domnului la Iordan vine și o altă numire a sărbătorii Bobotezei, și anume cea de Epifanie sau Teofanie. Ieromonahul Macarie Simonopetritul explică pe baza imnografiei Bobotezei sensurile teologice ale afundării Domnului în apele Iordanului în ziua Dumnezeieștii Sale Arătări: Neprihănit și lipsit de orice păcat, și prin urmare și de păcatul lui Adam (Facere 3, 7-11), Hristos, noul Adam, S-a pogorât gol în acest „mormânt lichid” (Irmos al primului imn al celui de-al doilea Canon al Utreniei de la sărbătoarea Bobotezei), ca semn al viitoarei pogorâri în tenebrele morții și al șederii Sale în mormânt. Se cufundă acum în apă și, după cum vestiseră prorocii, calcă în picioare puterea Satanei, care se retrăsese în străfundul apei (Psalmul 73,14): „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă”, apoi Se ridică din nou biruitor, vestind Învierea Sa cea de-a treia zi și înălțarea omenirii curățite de păcat. Cerurile, zăvorâte după căderea primului om, s-au deschis atunci deasupra Sa, iar glasul Tatălui a venit din înălțime, a dat mărturie în fața tuturor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Sfântul Duh a dat de asemenea mărturie, apărând în chip de porumbel alb, ca semn al păcii și împăcării dintre Dumnezeu și om (Facere, cap. 8). Arătându-L (…) că Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut din Tatăl (…), Mântuitorul pe care Îl făgăduise Dumnezeu. Prin Botezul Său în Iordan, Hristos vestea astfel că avea să slobozească omenirea din robia morții și că avea să o ducă la cunoștința Sfintei Treimi prin moartea și Învierea Sa. (Sinaxarul – Viețile Sfinților, volumul V, luna ianuarie).
De aceea, în Ajunul Bobotezei, pregătirea noastră spirituală trebuie să fie una deosebită și intensă pentru a putea primi așa cum se cuvine marea taină a Arătării Domnului la Iordan și a descoperirii Preasfintei Treimi. Pentru aceasta, noi creștinii ajunăm prin post în ziua ce precede Boboteaza. Această zi de post datează din perioada secolelor 4-6, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune pentru a primi Botezul a doua zi, la praznicul Bobotezei. Acum suntem chemați să ne pregătim duhovnicește ca să primim în sufletele noastre bucuria Dumnezeieștii Arătări de la Iordan a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o sărbătorim de Bobotează.
Rânduielile liturgice ale Ajunului Botezului Domnului sunt deosebite și cuprind în mod special față de alte zile săvârșirea Ceasurilor împărătești și a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în cadrul căreia se citesc 13 Paremii, care cuprind texte din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.
Ceasurile împărătești au o rânduială specială și preced Liturghia care se oficiază în Ajunul Bobotezei. Se numesc așa, deoarece odinioară la ele participau împărații din Bizanț, iar la noi, în Țara Românească și Moldova, participau domnitorii. Ceasurile împărătești cuprind cântări, rugăciuni și citiri din Sfânta Scriptură legate de sărbătoarea Botezului Domnului pe care o vestesc: În apele Iordanului venind astăzi, Domnul a strigat către Ioan: Nu te teme a Mă boteza; că am venit să-l mântuiesc pe Adam, cel întâi zidit (Condacul, glasul al 4-lea).
Aceste Ceasuri se citesc dimineața, unul după altul, și sunt în număr de patru: Ceasul 1 (corespunde orei 6:00), Ceasul 3 (corespunde orei 9:00), Ceasul 6 (corespunde orei 12:00) și Ceasul 9 (corespunde orei 15:00). În Biserica Ortodoxă, în ajunul și în ziua sărbătorii Botezului Domnului (5 și 6 ianuarie), se oficiază Sfințirea cea mare a apei, numită și Agheasma Mare. Această slujbă se săvârșește numai în aceste zile ale Bobotezei. Apa sfințită acum se ia dimineața, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie, iar în restul anului bisericesc nu se ia decât cu acordul preotului duhovnic.
În perioada premergătoare sărbătorii Botezului Domnului, preoții din parohii merg pe la casele credincioșilor pentru a le sfinți cu Agheasmă Mare și mărturisesc prin cântare importanța în planul mântuirii noastre a acestui slăvit praznic împărătesc: În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, Slavă Ție (Troparul Botezului Domnului).
(Ziarul Lumina)