Vă solicit publicarea unui drept la replică la articolul „Președintele Curții de Apel, suspectat că nu e străin de împroprietăririle ilegale cu pădure”, articol publicat în cotidianul „Monitorul de Suceava” din 03 martie 2010 sub semnătura dnei Humoreanu Dana.
Sunt moștenitorul defunctei Ursache Parasca și cel care a declanșat, în nume propriu și al celorlalți moștenitori, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri (majoritatea cu vegetație forestieră) după autoarea noastră deposedată sus-numită și nu după soțul acesteia, Ursache Ioan al lui Vasile, cum greșit se reține în articolul publicat de dna Humoreanu.
Procedura și, ulterior, procesele care au decurs din aceasta au fost perfect legale, fără a-l implica pe d-nul Președinte al Curții de Apel Suceava (fostul ginere al uneia dintre moștenitoare) și care bănuim că nici nu a știut de existența proceselor, cu atât mai mult cu cât, după moartea soției sale, legăturile dintre d-nul judecător Cezar Hâncu și soacra sa Oltea Croitoru au fost foarte rare și realizate mai mult prin copiii domnului Președinte al Curții de Apel Suceava.
Majoritatea afirmațiilor din articolul publicat sunt mincinoase, rău-voitoare și calomnioase, pornind de la o persoană cu mare apetit infracțional.
Nu domnul Președinte Hâncu Cezar trebuia contactat înainte de publicare (persoana străină de cauză) ci noi, moștenitorii despre care s-a scris în articol.
Pentru elucidarea situației reale, subiectul trebuie abordat din mai multe puncte de vedere expuse mai jos, după cum urmează:
1. Eu și rudele mele suntem urmașii defunctei Ursache Parasca, soția lui Ursache Ioan al lui Vasile. Aceasta a fost proprietara incontestabilă a unei suprafețe de 178 ha, de diferite categorii de folosință, din care 62 ha pădure și 75 ha teren neproductiv care, pe parcursul a aproximativ 80 de ani de folosință s-a împădurit în condiții naturale
Cele 137 ha au fost preluate în anul 1948 de statul comunist de la moștenitoarea lui Ursache Ioan al lui Vasile, așa cum rezultă din tabloul pădurilor pe anul 1948.
Proprietatea asupra terenurilor am dovedit-o pentru autoarea Ursache Parasca prin contracte de vânzare-cumpărare, extrase din cartea funciară, extrase din registrele agricole, adeverințe de la Arhivele Statului și recunoașteri din partea vecinilor, precum și prin planul de situație întocmit de experții autorizați.
Documentația noastră cu privire la proprietatea asupra terenurilor este una din cele mai clare și complete documentații primite de consiliile de aplicare a legilor fondului funciar.
În toate înscrisurile Ursache Parasca apare ca autor deposedat.
În reclamațiile făcute peste tot de Antonovici Niculina, aceasta susține că ni s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate după Ursache Ion al lui Vasile, decedat în anul 1944. Nimic adevărat! Reconstituirea s-a făcut, așa cum am arătat mai sus, după autoarea deposedată Ursache Parasca, soția moștenitoare a lui Ursache Ion, autoarea care trăia în 1948, când a avut loc naționalizarea. În ceea ce privește „senzaționala” știre că am folosit acte în dublu, nimic nu este adevărat.
Din cele 178 ha asupra cărora Ursache Parasca avea proprietatea, o parte se află pe raza comunei Moldova Sulița și o alta pe raza comunei Cârlibaba, la granița dintre cele două unități teritorial-administrative.
Din cele două comune, numai comuna Moldova Sulița avea registru agricol, așa că întreaga proprietate era înregistrată în registrul agricol Moldova Sulița. Pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din comuna Cârlibaba era normal și firesc să se folosească documentația globală a proprietății din registrul agricol al comunei Moldova Sulița, fiind vorba despre același autor și aceiași moștenitori, dar pentru terenuri diferite și la comisii locale de aplicare a legilor fondului funciar diferite.
În consecință, senzaționala știre este doar un balon de săpun aruncat în mass-media pentru a atrage oprobiul opiniei publice asupra justiției, defăimarea președintelui celei mai înalte instanțe locale și a judecătorilor cu scopul de a timora și influența viitoarele procese promovate de Antonovici Niculina și de persoanele care stau în spatele ei.
2. Cine este, totuși, distinsa profesoară universitară Antonovici Niculina de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași?
În fața Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc unde susnumita era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, aceasta de prezenta ca fiind informatician, așa cum rezultă din rezoluția nr. 1216/2009 din 11.03.2009 a Parchetului câmpulungean.
Noi, rudele ei, știm că nu are decât liceul și că lucrează ca administrator pe la Universitate dar, într-o țară în care orice este posibil și o femeie de serviciu poate ajunge într-o singură noapte Profesor universitar, n-ar fi exclus ca și autoarea nenumăratelor reclamații să fi ajuns profesoară universitară și să intimideze presa provincială.
Că este sau nu profesoară universitară nu are importanță.
Bunica d-nei Antonovici Niculina, Valach Parasca (identitate de prenume de care nepoata s-a folosit din plin ) a avut în proprietate doar 17 ha teren în comuna Moldova Sulița în locul numit Corhana Benia. Alt teren nu a mai avut nici în comuna Moldova Sulița, nici în altă localitate.
Antonovici Toader, unul din soții avuți de Elisabeta Valach și tatăl Niculinei Antonovici a venit din altă zonă a țării și nimeni din neamul lui nu a avut păduri în zona Sucevei.
Cu toate acestea, în registrul agricol al comunei Breaza apar ca proprietari de păduri Valach Parasca cu 52,64 ha din care 35,83 ha păduri și Antonovici Toader cu 31,50 ha păduri?!!!
Aceste înscrieri nu sunt susținute de nici un act de proprietate, de nici un extras de carte funciară și nimeni din comuna Breaza nu știe unde au fost localizate aceste proprietăți.
Nici în comuna Moldova Sulița nu știe cineva ca Antonovici Toader și Valach Parasca să fi deținut alte terenuri decât cele 17 ha de la „Corhana-Benia”.
Nu există nici un vecin care să fi fost megieș cu proprietățile vaste ale celor doi pretinși proprietari ai terenurilor și nimeni nu știe locația acestora.
Este clar că sunt înscrieri în fals în acte publice și abia în acest caz se poate vorbi de „înnobilarea ca proprietari” a doi morți.
Dacă aceștia ar fi fost, într-adevăr proprietari cu 94 de ha ar fi fost declarați drept chiaburi și ar fi apărut ca deposedați în tabloul pădurilor. Nici vorbă de așa ceva!
Cum proprietatea apărea doar pe hârtie urmașii pretinșilor proprietari (Antonovici Niculina cu frații și surorile) căutau terenuri cu care să fie împroprietăriți și puși în posesie.
În consecință, primarul comunei Breaza a primit ordin să pună în posesie pe Antonovici Niculina pe terenul proprietatea autoarei noastre Ursache Parasca printr-un titlu de proprietate abuziv acordat acesteia în comuna Breaza. Neavând nici o locație în comuna Breaza, a pus-o în posesie în comuna Moldova Sulița.
Suplimentar de aceasta, lupul moralist Antonovici Niculina mai este „reîmproprietărit” cu teren după autorul (niciodată deposedat) Valach Gheorghe, decedat în 1938, când comuniștii nici nu visau puterea.
Instanțe competente și imparțiale au anulat titlul de proprietate ilegal obținut de Antonovici Niculina și ceilalți prin Sentința nr. 425/04.03.2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2138/10.12.2009 a Tribunalului Suceava.
În disperare de cauză, beneficiara fraudelor comise la Primăria Breaza a declanșat o serie întreagă de procese împotriva noastră, a bombardat Prefectura Suceava cu nenumărate reclamații și, vrând să sperie justiția suceveană, a recurs la presă, aruncând cu noroi în conducerea acesteia și în judecătorii corecți.
Domnule Redactor Șef,
Consider că v-ați grăbit publicând acest articol înainte ca justiția să-și spună cuvântul, dar nu vă reproșez nimic, fiindcă ați fost păcălit și dumneavoastră, la fel ca și domnul Prefect.
Vă rog să publicați acest drept la replică ce sper că va lămuri multe aspecte necuprinse în articol.
Cu stimă,
Ioan URSACHE
