În fiecare an, reprezentanții Serviciului Salvamont Suceava bat munții din județ în acțiuni care sunt mai puțin vizibile, dar extrem de utile pentru turiștii care străbat traseele clasificate. Este vorba de acțiunile de refacere a marcajelor turistice, o muncă deloc ușoară, mai ales că în multe zone implică deplasarea la picior cu echipamente și materiale grele.
Este o activitate care implică multă responsabilitate și implicare și care face parte din ritmul de viață al salvatorilor montani, dar meseria pe care au îmbrățișat-o le vine ca o mănușă.
Indiferent de numele pe care îl au ori că sunt implicați în acest fenomen de câteva luni sau 22 de ani, cei de la Serviciul Salvamont Suceava sunt o echipă. Au ajuns să se cunoască reciproc și, cel mai important, se pot baza unul pe celălalt, indiferent de situație.
Cu doar o mână de oameni, mai exact 6 angajați cu normă întreagă, 4 cu jumătate de normă și 5 voluntari, salvamontiștii suceveni au de acoperit circa 500 de km de trasee montane. Și e numai o parte a activității pe care o fac, pentru că de multe ori sunt implicați în acțiuni de salvare sau căutare, uneori în condiții de vreme extremă și pe timp de noapte. Tot ei sunt cei care trebuie să asigure zonele în care se înregistrează un flux mare de turiști, cum ar fi, de exemplu, Pietrele Doamnei din Masivul Rarău.
Pentru ei, a fi salvator montan e mai mult de o meserie, e un mod de viață. Iar asta se vede fără prea mult efort, ei fiind oameni care trăiesc pentru a fi pe munte, chiar dacă uneori își riscă și viața pentru a-i salva pe alții.
Munci care l-ar face invidios și pe Sisif
Munca de refacere a traseelor turistice începe după ce zăpada s-a ridicat și se încheie în toamnă. E ceva despre care turistul mai puțin obișnuit cu muntele nu știe, dar care se vede în calitatea marcajului și accesibilitatea traseului.
Ienupărul și jnepenișul cresc, iar periodic trebuie tunse pentru că altfel deplasarea prin aceste porțiuni ar fi un adevărat calvar. Drujba și motofierăstrăul sunt accesorii absolut obligatorii pentru degajarea traseului de ienupăr și jneapăn, iar mașina sau ATV-ul te ajută doar până într-un anumit punct. De acolo, toate trebuie luate în spate și mers la pas până în locurile unde trebuie intervenit.
Și asta se întâmplă de câteva ori pe ani, prin zone extrem de dificile. Rezultatul trebuie să fie unul care să le permită celor care parcurg traseele montane să se deplaseze în condiții de siguranță.
Refacerea marcajelor turistice presupune și împrospătarea vopselelor șterse de ploi, ninsori și vânt. Cu găleata de vopsea și cu pensula ori cu spray-uri cu vopsea specială, deplasarea prin zone accidentate pare una destul de grea. Trebuie ceva atenție și pasiune. Iar aceste ingrediente nu le lipsesc celor de la Serviciul Salvamont Suceava.
Există și munci care l-ar face invidios și pe Sisif. Zilele trecute, refacerea marcajului bandă și bulină roșie, pe porțiunea dintre Călimani Izvor și Piciorul Țiganului, pe traseul dintre Neagra Șarului și vârful Rețitiș, a implicat transportul unor țevi metalice cu o lungime de 3,5 metri și o greutate considerabilă.
Mașina de teren din dotarea Salvamont a „cedat” în fața terenului accidentat, așa că totul a fost transportat în spate, preț de câțiva kilometri, inclusiv „perforatorul” manual de făcut gropi în care au fost montați stâlpii de semnalizare a traseului. Iar misiunea nu s-a încheiat, ci va mai avea două etape, pentru că și mai departe, spre Rețitiș, este nevoie de stâlpi de semnalizare pentru a-i ajuta pe turiști să nu orbecăie în necunoscut. Iar etapa a doua va veni, cel mai probabil, anul viitor, când trebuie refăcute cu vopsea parte din marcajele existente.
„O parte din marcaje au fost distruse cu intenție”
Șeful Serviciului Salvamont Suceava, Voicu Raia, a explicat că două sunt cauzele care conduc la distrugerea marcajelor turistice.
„O parte din marcaje sunt distruse de intemperiile naturale, cum ar fi furtunile, care pot doborî arbori pe care se găsesc marcaje. Iar acolo unde nu sunt astfel de intemperii, vremea grea de pe munte șterge vopseaua, care trebuie aplicată din nou după un anumit număr de ani. Din păcate, în ecuație intervine și factorul uman. O parte din marcaje au fost distruse cu intenție, stâlpii metalici au fost furați sau deteriorați, iar cei de lemn luați și puși pe foc. În plus, sunt exploatări forestiere, care creează dificultăți serioase, iar în multe situații am fost nevoiți să deviem traseele pentru că efectiv nu se mai putea circula pe acolo”, a arătat Voicu Raia.
Acesta a ținut să le mulțumească prietenilor și colegilor săi, fără de care spune că nu ar fi reușit să întrețină în condiții bune peste 75% din traseele existente în munții județului.
