Scrisoare deschisă, adresată domnului ing. Marian Culapov, antrenor de şah la Palatul Copiilor din Suceava

Nu v-aş fi răspuns la jenantul „drept la replică”, publicat în Monitorul din 22 mai, dacă mai mulţi prieteni nu m-ar fi îndemnat stăruitor s-o fac. Dvs. invocaţi, cu dezinvoltură, doar „dovezi” care par a vă fi favorabile. Dar nu vă sunt!... Ele nu fac decât să vă autoacuze şi să dovedească nebănuita îngustime de gândire în care vă zbateţi. Scrieţi acolo vrute şi nevrute, dar ocoliţi cu desăvârşire explicaţiile referitoare la o eventuală întâlnire bilaterală: Palatul Copiilor Suceava – CSM „Rarăul” Câmpulung Moldovenesc...

De ce n-aţi răspuns invitaţiei mele de a face un asemenea meci, cu câte doi reprezentanţi de la băieţi şi două reprezentante ale fetelor pentru fiecare categorie de vârstă (de la 8 la 18 ani)? Acolo s-ar fi jucat doar două partide dimineaţa şi două după-masă, ceea ce ar fi corespuns „exigenţelor” dvs. competiţionale. Că v-aţi sustras şi acestei invitaţii vă înţeleg (lipsa de bani şi alte motive puerile pe care le tot vânturaţi), dar de ce nu aţi acceptat să susţinem meciul la Suceava, unde pentru Palat, cheltuielile ar fi fost ca şi inexistente?! Dvs. vă daţi peste tot aere sulfuroase, că micuţii şahişti de la Palatul Copiilor din Suceava nu au adversari în judeţ, fără să fi dovedit vreodată acest lucru. Cei care m-au sunat la telefon mi-au spus un lucru incredibil, aproape halucinant: „Culapov evită concursurile, sub fel de fel de pretexte, mai ales cel al lipsei de bani, pentru a-şi masca incompetenţa de antrenor şi a nu fi tras la răspundere de conducerea Palatului, care, nefiind în cunoştinţă de cauză, nu are nici o vină, crezând că aşa e bine, cum spune el!” M-au întrebat pe mine cine vă controlează în activitatea plătită pe care o desfăşuraţi şi le-am răspuns că nu ştiu! Poate îi „chiorâţi” cu faptul că aţi publicat şi un „Manual de şah pentru începători” (există zeci de asemenea manuale apărute în româneşte, în care s-a spus totul), prefaţat de însăşi marea maestră internaţională Elisabeta Polihroniade. Ceea ce nu spuneţi nici dvs., nici marea maestră este faptul că lucrarea e o compilaţie desăvârşită de la un capăt la altul, fără să aveţi măcar o singură pagină originală! Dacă vă imaginaţi că vindeţi castraveţi la grădinar, vă înşelaţi! Cu acceptul redacţiei, într-un viitor număr, vă pot înşira toate cărţile din care aţi comis furtul nemărturisit!! Astfel de cărţi nici nu se pot scrie altfel, dar autorul are minima obligaţie morală de a indica bibliografia şi sursele documentare. Ori dvs. vreţi să sugeraţi lumii şahiste, copiilor pe care-i „antrenaţi”, că aţi scris-o cu resurse proprii. Nici n-aţi putea să scrieţi vreodată o lucrare originală, de moment ce – din câte am fost informat – nu aveţi nici măcar categoria I (întâia) de joc, ca să nu mai vorbim de cea de candidat de maestru sau maestru! La care concursuri aţi luat parte cu şahiştii de la Palatul Copiilor, câţi copii au participat şi ce rezultate au obţinut? Câţi copii pe care-i „antrenaţi” s-au remarcat la nivel naţional? De ce nu v-aţi prezentat la concursul cluburilor copiilor, disputat la Vatra Dornei, în această primăvară? Nu era prevăzut în calendar sau se jucau câte şapte partide pe zi?!

Amintiţi-vă de afirmaţia marelui maestru ceh Richard Reti (1889-1929): „Elementul esenţial al şahului este partida reală, vie, care constituie fundamentul întregii teorii şahiste”! Poate că măcar aşa veţi renunţa la afirmaţiile aberante şi nocive pe care le faceţi, ulcerat de o invidie care nu vă face cinste. Să nu ştiţi dvs. că cea mai mare bucurie a copiilor este să joace într-o întrecere calmă, deconectantă, pe cât posibil şi spectaculoasă, nu doar între ei, ci şi cu alţi copii, din alte localităţi, pe care să-i cunoască şi cu care să-şi confrunte forţa de joc şi să se împrietenească? E trist că n-aţi învăţat nimic din psihologia copiilor şahişti şi vă aflaţi într-o totală eroare considerând (din vizibilă răutate!) ultimul turneu de la Câmpulung Moldovenesc un simulacru (!?!). Cine vă dă dreptul la asemenea calificative? Sunteţi dvs. deţinătorul adevărului absolut, de vreme ce nu v-aţi făcut remarcat prin nimic până acum, deşi „antrenaţi” copiii de ani de zile. Cu ce s-au ales şi mai ales de ce mulţi dintre ei s-au retras de la cursurile dvs. de şah, părăsindu-vă fără regrete? Aţi debitat un neadevăr inadmisibil pentru un intelectual care se respectă. Cum adică? A fost concursul de la Câmpulung o aparenţă falsă, o imitaţie înşelătoare, o acţiune simulată, când de fapt au participat peste 70 de copii (în alte dăţi şi peste o sută!)? Puneţi mâna pe carte, pentru că sunteţi pe alăturea şi la folosirea termenilor! Să ştiţi că părinţii prezenţi în sala de concurs ne felicită de fiecare dată pentru modul impecabil de organizare şi ne roagă să organizăm cât mai multe asemenea concursuri de care copiii sunt – pur şi simplu – fascinaţi! Şi eu aş vrea ca turneele pe care le organizăm şi care necesită un mare volum pregătitor de muncă să ţină două-trei zile şi mai mult! Fără îndoială că ar fi de mai bună calitate şi mai eficiente, copiii ar putea gândi mai limpede, mai corect, ar fi mai atenţi. Dar copiii aceştia, domnule Culapov, mai au şi cursuri la şcoală şi în plus părinţii nu-şi pot permite cheltuieli care le depăşesc posibilităţile. Ori, prin felul cum puneţi problema, dvs. uitaţi aceste „amănunte”. Noi dintre două „rele”, am ales-o pe cea mai puţin rea şi mai economică sub aspect financiar. Pentru că degeaba îi „îndopăm” cu teorie şahistă (atâta câtă ştim!), dacă le răpim cea mai mare plăcere a lor: bucuria şi încântarea de a juca! Ori noi, cei care avem pretenţia că-i învăţăm să joace metodic şah, că le dezvoltăm gândirea analitică, puterea de calcul şi alte calităţi, nu trebuie să pierdem nici un prilej de exprimare a capacităţii copiilor în concursuri! Numai aici îşi pot afirma mai bine intelectul care le oferă minunata senzaţie a emancipării creatoare. Numai aşa le vom stimula pofta de joc, îi vom ajuta să-şi exercite memoria, gândirea logică, raţionamentul şi previziunea, fantezia creatoare, iscusinţa. Rezolvând problemele pe care i le pune partenerul de joc, copiii îşi vor perfecţiona personalitatea şi caracterul. Dacă nu reuşim aceste lucruri, de ce-i mai antrenăm? Doar pentru a ne încasa remuneraţia lunară?

Numai în concursuri, indiferent de forţa lor, copii îşi vor putea combate partenerii de joc, disecând profunzimea poziţiilor, apreciind ideile subtile, sesizând rezolvările poziţiilor, astfel gustând frumosul din şah, iar noi îi vom remarca pe cei mai buni, care, cu timpul, vor deveni jucători de performanţă. Ar fi bine să ştiţi că numai jocul de concurs le dezvoltă copiilor adevărata capacitate de analiză şi sinteză, le întăreşte caracterul şi le căleşte voinţa, adică le cultivă acele calităţi care contribuie din plin la formarea lor intelectuală armonioasă, atât de necesară în viaţă. Dacă vă ajută puterea de înţelegere, mai reflectaţi asupra acestor aspecte şi nu vă pripiţi cu „dreptul la replică”...

MIHAI BURDUJA, instructor de şah (neremunerat) la CSM „Rarăul” Câmpulung Moldovenesc