Google
 
sâmbătă, 4 mar 2017 - Anul XXII, nr. 50 (6466)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6435 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9865 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   19 imagini |   ø fişiere video

Alegeri care îţi schimbă viaţa

Rădăuţeanul care pentru femeia iubită a renunţat la muzică în plină glorie: Bondy Stenzler

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Istoria muzicii pop-rock din România nu ar fi completă fără numele unui rădăuţean care a marcat-o din plin, încă de la începuturile ei: Bernard - Bondy Stenzler. Muzician de mare valoare, Bondy a fost printre membrii fondatori ai celebrei trupe rock Roşu şi Negru, care a inclus de-a lungul anilor artişti de renume, precum Nancy Brandes, Ovidiu Lipan Țăndărică, Florin Ochescu, Dan Bădulescu, basistul și vocalistul Liviu Tudan.

 

Corigent şi repetent în clasa a XII-a din cauza chimiei

Născut în 1946, la Rădăuţi, Bondy s-a îndrăgostit mai întâi de muzică, la o nuntă, pe când avea 6 ani. A studiat la liceul de muzică din Iaşi, a rămas corigent şi repetent din cauza chimiei, s-a transferat la Galaţi, a absolvit Academia de artă „Ciprian Porumbescu”, a fondat trupe, a cântat în restaurante celebre din Bucureşti, Iaşi, la mare şi la munte, s-a îndrăgostit, s-a căsătorit, a renunţat la Roşu şi Negru în plină glorie, a predat muzica la liceul de artă din Suceava, a emigrat în Israel, alte trupe, altă viaţă, a divorţat, a suferit, s-a recăsătorit, nu are regrete. Din 1975, de când a emigrat, a revenit aproape an de an la Rădăuţi şi Suceava. Aceasta este pe scurt istoria lui Bondy Stenzler.

Amănuntele care dau savoare oricărei poveşti ni le-a spus chiar el. „Povestea mea cu muzica a început la 6 ani, când am mers cu părinţii la o nuntă la Rădăuţi. Era şi un violonist acolo. Eu am stat lipit de orchestră tot timpul. A doua zi am cerut vioară. Părinţii s-au bucurat enorm”, îşi aminteşte Bondy. A început să cânte serios şi, în clasa a VI-a, la un concurs regional care a fost la Suceava, a luat locul I cu „Balada” lui Ciprian Porumbescu. „Tata a zis <băiatul e talentat, ce facem?>. S-a întrunit consiliul de familie, au venit şi cei doi fraţi ai tatei şi s-a decis să merg la Iaşi să învăţ. Am luat lecţii particulare, după un an am dat admitere la liceul de muzică din Iaşi şi am intrat. Acolo era o atmosferă extraordinară”, spune muzicianul.

Dar nu şi la chimie, cu care nu se împăca deloc, dar nu pentru că nu-i plăcea materia, ci pentru că îl plăcea prea mult profesoara, susţine Bondy râzând. „Am rămas repetent în clasa a XII-a din cauza chimiei. Doamna Cecilia Lupescu, directoarea de la liceul de muzică, era o femeie măruntă, grăsuţă şi mai în vârstă, care mă teroriza. M-a lăsat corigent şi, în toamnă, când m-a scos la tablă, m-a întrebat ce am învăţat toată vara. M-am blocat, n-am răspuns imediat. <N-ai învăţat nimic, deci>, mi-a zis ea. Mai târziu, diriginta mi-a spus că profesoara a fost dată afară din învăţământ pentru că umbla după elevi. <Te plăcea, voia să aibă o relaţie cu tine>, mi-a zis diriginta. Aveam media generală aproape 9 şi la chimie 4. Aşa că m-am transferat în clasa a XII-a la Galaţi, ca să pot termina liceul”, ne povesteşte Bondy Stenzler.

 

La 18 ani era şef de orchestră şi cânta la Casino, pe litoral

Pe lângă şcoală, cânta cu jumătate de normă la filarmonică - era violist, „cel mai bun din şcoală”, iar la Casa de Cultură din Galaţi era dirijor. La absolvirea liceului era şeful orchestrei Gaudeamus, cu care cânta în vacanţă la restaurantul Casino din Eforie Sud. Din acea vară datează întâlnirea cu un alt mare muzician român, Nancy Brandes. „Seara cântam jos la terasă, cu Krasi Borisova, o solistă din Bulgaria, şi cu Igor Doreli, de la trio DOREMI. De la ora 23.00 urcam la barul de noapte cu program de cabaret, cu o trupă de balet de la Teatrul de Operetă din Bucureşti. La un restaurant vecin, Nancy cânta cu altă trupă, care termina programul mai devreme, şi trecea pe la Casino. Uneori urca pe scenă şi cânta cu noi.În toamnă ne-am întâlnit din nou la Iaşi pentru admiterea la facultate şi eu am decis să-i predau bagheta lui Nancy, datorită talentului lui de orchestrator - dovadă că a dirijat de trei ori la Eurovision, şi priceperii la impresariat. Am decis împreună să numim trupa Roşu şi Negru, după numele formaţiei pe care a avut-o Nancy cu Mirabela Dauer la Bucureşti. Tatăl lui ne-a creat uniforma, cămăşile roşii”, rememorează artistul. În formaţie mai cântau Emil Trocan - chitară solo, Florin Marcovici - chitară armonie, Moby Ciornea - chitară bas, Franz Herbert - orgă electronică, Alexandru Winkler – chitară solo, iar solistă vocală era bulgăroaica Krasi Borisova.

Examenul de admitere la conservator a marcat prima cotitură în drumul lui Bondy Stenzler ca muzician. Erau şapte concurenţi pe două locuri la conservator, la violă. La examenul de interpretare, unul dintre profesori i-a spus că a fost cel mai bun dintre toţi. Şeful de comisie i-a pus însă 4. Ulterior a aflat că trebuia să fie eliminată concurenţa pentru o pilă a cuiva. „Am lăsat viola jos şi n-am mai pus mâna pe ea de atunci. Am decis să studiez muzicologia”, punctează Bondy.

 

S-a îndrăgostit şi a părăsit orchestra

În următorii doi ani, formația a concertat, a participat la reuniuni studențești, emisiuni la Radio Iași și a avut o primă apariție televizată. Pentru concertele din restaurante, aprobarea depindea de un funcţionar Frunză, fratele fostului primar Mihai Frunză, din Rădăuţi. Bondy păstrează şi acum contractele pe care le-a semnat pentru concertele în marile restaurante din ţară - Intercontinental, Casino, Perla, Herăstrău etc.

„Am devenit celebri în Iaşi. La unul din balurile din Codrescu (n.r. complex studenţesc din Copou), am văzut urcând pe scări două fete, una mai mică de statură şi una foarte frumoasă. Nancy s-a dus la ele. I-am spus atunci lui Nancy: de asta nu te apropii, e a mea. A fost dragoste la prima vedere”, povesteşte Bondy întâlnirea cu cea care a adus a doua schimbare majoră în viaţa lui: ploieşteanca Mary Mendel.

„Mary a devenit prima mea soţie. Am decis să părăsesc orchestra în 1968. Cântam la barul Melody, în Venus. Urma să avem căsătoria religioasă, nu puteam să rămân să cânt pe litoral. Locul meu a fost preluat de Ovidiu Lipan Ţăndărică, pe care l-a descoperit Emil Trocan şi i l-a propus lui Nancy. Ca celebritate e clar, m-a depăşit”, ne spune Bondy.

A abandonat viaţa strălucitoare cu o orchestră în plină ascensiune şi după absolvire a venit la Rădăuţi pentru a preda istoria muzicii, la clasa a XII-a, la Liceul Industrial Nr. 2. Anul următor a primit post de şef de catedră la instrumentele de coarde, predând teorie, violă şi orchestră. În amintirea concertelor, cânta din când în când cu orchestra Nordic, din Rădăuţi, cu fraţii Băncescu, Iosif Bărbieru şi medicul stomatolog Lidia Andronescu, actuală Costea, ca solistă. „Am făcut chiar şi un turneu la Cernăuţi. În rest, eram profesor la şcoala de muzică din Suceava, soţia medic de circă la Pătrăuţi şi aveam un apartament de 35 mp pe Aleea Saturn”, rememorează Bondy.

 

Peste marea iubire s-a tras cortina

Atât el, cât şi Nancy au decis să emigreze în Israel. „Când cântam la Venus, pe litoral, la masa orchestrei era mereu prezent Nicuşor Ceauşescu. Era prieten bun cu Nancy. Când a plecat el în Israel, pe 3 octombrie 1975, nu l-a controlat nimeni. Eu am plecat pe 5 octombrie şi ne-au verificat la sânge”, evocă Bondy ziua plecării.

Împreuna cu Nancy a început să lucreze cu teatrul românesc şi yiddish.Au cântat cu o cântăreaţă celebră, Ilanit, care a reprezentat de două ori ţara la Eurovision, şi cu Izhar Cohen, care a luat premiul I la Eurovision. Cu formaţia Hakol over Habibi a avut un concert la Palatul Culturii din Tel Aviv, când s-a semnat tratatul de pace cu Egiptul. A cântat, de asemenea, cu trupa Chocolat, Menta, Mastik. „După cinci ani am intrat într-o şcoală ca profesor de muzică. În Israel titulatura de profesor este numai pentru cadrele universitare, cel care predă la şcoală este tot profesor, în ebraică se numeşte more, echivalent cu teacher. Devenisem un fel de om bun la toate în casă, dimineţile. Seara aveam concerte. Câştigam, dar nu atât de bine ca soţia mea, care era medic. Am început să avem mereu conflicte pe bază financiară. Nu ne mai înţelegeam deloc. Într-o zi fiica mea m-a întrebat dacă păstrez căsnicia asta doar pentru ea şi am înţeles că m-a îndemnat să divorţez. Am divorţat după 19 ani. Apoi Mary, fosta soţie, a făcut o comoţie cerebrală şi a murit”, povesteşte Bondy finalul marii iubiri.

Dezamăgiri a mai avut, chiar de la oameni consideraţi prieteni dragi: „După 40 de ani, am aflat cu surprindere de la Nancy de ce a omis el tot timpul să spună, în zecile de interviuri pe care le-a dat, că eu am fost fondatorul orchestrei. N-am ştiut că el a acumulat atâţia ani ură pentru că eu am părăsit orchestra şi n-a amintit niciodată numele meu”. În Israel, Nancy Brandes a fost dirijor la orchestra aviaţiei israeliene. În plan artistic a colaborat cu Ofra Haza, Zohar Argov, Avi Toledano, Yair Nitzani, Mirel Reznik etc., iar acum apare des la televiziune, este un renumit stand up-ist şi are diverse spectacole. De câţiva ani, Nancy şi Bondy nu-şi mai vorbesc, după o prietenie de patru decenii.

Bondy s-a recăsătorit în 2004 cu o suceveancă, Sidi Bărbieru. Păstrează legătura cu foarte mulţi dintre foştii colegi din liceu şi din facultate şi cu prietenii din România. Cu unul dintre celebrii membri ai trupei, Ovidiu Lipan Ţăndărică, s-a întâlnit chiar la Suceava, în urmă cu câţiva ani, la un concert al formaţiei Phoenix. A revenit aproape în fiecare vară la Rădăuţi, cu statornică dragoste faţă de tatăl său, de locurile natale şi de oamenii de aici. Bucovina nu i-a înşelat niciodată aşteptările şi nu l-a trădat. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Rădăuţeanul care pentru femeia iubită a renunţat la muzică în plină glorie: Bondy Stenzler.
 Vizualizări articol: 6958 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 8 voturi
Rădăuţeanul care pentru femeia iubită a renunţat la muzică în plină glorie: Bondy Stenzler5.058

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei