Evanghelia zilei

„L-au întrebat pe Iisus fariseii și cărturarii: «Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate»? Iar El le-a zis: «Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: ‘Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești. […] Și astfel desființați Cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea». Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: «Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă».”

La prima vedere, avem impresia că Domnul Iisus Hristos a rostit un paradox: cum este să ai urechi și să nu auzi? Nu ne referim la cei cu deficiențe de auz, ci la aceia care pot asculta, dar nu aud; sau aud, dar nu pot lua aminte. Urechile ca și ochii, gura, mâinile și picioarele sunt lăsate de Dumnezeu spre plinirea și împlinirea noastră fizică și spirituală, religioasă. Când am fost botezați, am fost unși cu Sfântul Mir și așa am plecat în această viață, cu binecuvântarea și sub ocrotirea lui Dumnezeu.

Însă nu toate sunt așa cum ar trebui să fie; fiind sub grijile vieții și împovărați de multe ispite, mulți ajung să se depărteze de Dumnezeu. Urechile nu mai aud cuvintele Domnului Hristos și parcă au tot mai puțin timp pentru El. Uneori chiar avem impresia că ne deranjează până și sunetul clopotelor.

Gura lor de mult nu a mai rostit o rugăciune; nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu mai știe să rostească și cuvinte dumnezeiești. Picioarele de mult nu i-au mai purtat spre biserică. Câți dintre noi nu ne mulțumim să fim turiști pseudo-creștini, iar pragul unei biserici nu-l mai trecem decât pentru a asista la o cununie sau la o înmormântare? Oare acest fel de a fi este al unui adevărat urmaș al Domnului Iisus Hristos?

Sfântul Ioan Scărarul așa ne învață: Dumnezeu nu dorește să fim triști în inima noastră, ci mai degrabă dorește ca din iubirea pentru El să avem mereu bucurie în suflet.

Pr. Dumitru PĂDURARU