Fidelitatea față de Hristos

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.” (Matei 10, 32-36; 11, 1)

Cum înțelegem dragostea de Dumnezeu?

Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, Omilia II, Cap. VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 332-333

„Să nu ai o iubire dezorganizată, nu iubi mai întâi pe tatăl tău și pe mama ta și apoi să Mă iubești pe Mine. Nu fi mai atașat prin fapta îndurării de fiul tău și de fiica ta și apoi de Mine: Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine (Matei 10, 37). Păstrează în conștiința ta devotamentul pe care-l ai față de tatăl tău, de mama ta și de fratele tău, dar dăruiește-te cu dragoste Cuvântului lui Dumnezeu și lui Iisus. Poate că recunoști tu însuți că iubești mai mult pe fiul și pe fiica ta decât pe Cuvântul cel dumnezeiesc și pe părinții tăi mai mult decât pe Hristos. Ce crezi, care dintre noi a ajuns la o așa desă­vâr­șire încât să aibă, în mod principal și-n primul rând, dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu și să-și pună pe copiii săi pe planul al doilea? Tot așa să iubești și pe soția ta. Nimeni nu și-a urât trupul său (Efeseni 5, 29), ci îl iubește ca și carnea lui. Se zice: ei sunt doi, dar un trup (Efeseni 5, 31). Iubește pe Dumnezeu, nu însă cum îți iubești trupul și sângele, ci cu duhul: Cel ce se lipește de Domnul este un singur Duh cu El (I Corinteni 6, 17). Iubirea este o cale spre desăvârșire, așa ne-a arătat-o și Dumnezeu și tot așa trebuie să fie și între oameni. Întâia poruncă este să-i iubim pe părinții noștri, a doua să-i iubim pe copiii noștri, a treia (să iubim) slujitorii noștri. Dacă, însă, copilul e rău, dar slujitorul e bun, în ordinea iubirii, slujitorul se cade să fie pus în locul copilului. Iată dar cum s-a făcut rânduială în iubirea sfinților. Învățătorul și Domnul nostru a statornicit în Evanghelie porunca iubirii, făcând o virtute proprie din afecțiunea fiecăruia, și a dat înțelepciunea acestei orânduiri celor care pot înțelege Scriptura grăind «Întărește în mine iubirea»: Să iubești, dar, pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 22, 37). El n-a zis: Pe Dumnezeu ca pe tine însuți, pe aproapele tău din toată inima, din tot sufletul tău și din toată puterea ta. (...) Învățătura dumnezeiască nu este neorânduială. Domnul nu cere imposibilul.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)