Ce bine-ar fi ca Boboteaza să fie zi liberă legală în România!

La data de 6 ianuarie se sărbătorește Boboteaza sau Botezul Domnului. Mai este cunoscută sărbătoarea și cu denumirea de Teofanie (din greacă), adică Arătarea Domnului. Iisus Hristos S-a arătat lumii la Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul L-a prezentat lumii zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36). La Botezul Domnului în repejunile Iordanului s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3,17). Cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt S-a pogorât ca un porumbel. Avem așadar Arătarea Dumnezeirii la Iordan, Teofania.

Oamenii de Bobotează vor la Biserică!

Oamenii vin și iau Agheasmă Mare de la Biserică pentru că știu că e sfințitoare, vindecătoare, curățitoare, alungătoare de tot răul. În vase de toate felurile oamenii iau agheasma şi o duc acasă și o beau toți din familie. Stropesc pe lângă acasă, continuând lucrarea preotului care a binecuvântat casele mai înainte.

Agheasma n-are termen de valabilitate. Nu se strică niciodată. E mereu proaspătă și plină de har. De aceea, oamenii care muncesc și nu pot s-ajungă la biserică, trimit vasele curate pentru agheasmă prin prieteni, vecini, cunoscuți. Cu gândul sunt la slujbă, la sărbătoarea mare, la agheasma care va ajunge la ei. Se interesează cum s-o bea, cât timp și când, și iată cum lucrează conștiința creștină la fiecare!

Iată cum o rânduială creștinească a oamenilor poate să ducă la o hotărâre firească și responsabilă și ziua de Bobotează să fie în întreaga Românie zi liberă legală!

Dumnezeu face ca an de an de Bobotează Iordanul să-și întoarcă apele

Mi-amintesc de Boboteaza din 2015. Eram la Iordan și lume multă aștepta minunea. M-am apropiat atât de mult de apă și patriarhul Ierusalimului cu soborul de ierarhi, preoți și diaconi era lângă Iordan. Eram și eu la vreo 3 metri de ei. Vreo 6 metri să fi avut lățimea Iordanul acolo și dincolo, pe malul celălalt era Iordania. Mai sus pe deal era santinela iordaniană și steagul țării. Busuiocul mare a fost aruncat în apă de trei ori și se cânta de toți în greacă troparul „În Iordan botezându-Te Tu Doamne...” De trei ori au aruncat busuiocul și-l trăgeau înapoi cu o sfoară. Patriarhul avea lângă dânsul trei porumbei albi. A dat drumul la primul, a zburat oleacă deasupra apei și apoi pe deasupra mulțimii adunate. Al doilea, mai sperios, a zburat deasupra apei și tot pe deasupra oamenilor a plecat. Al treilea a zburat imperial deasupra Iordanului, parcă măsura apa și a traversat tot Iordanul și a zburat în Iordania. M-a impresionat mult asta, m-am gândit cum o sărbătoare unește toată suflarea. După 15 minute de la terminarea slujbei, Iordanul curgea invers. Am văzut valuri, valuri, ca la mare. Iordanul curgea invers. Lumea zumzăia, făcea Cruci mari, ștergea lacrimi, tremurau mâinile cu telefoanele și fel și fel de aparate care să surprindă minunea. Alții aruncau frunze de măslin în apă să vadă ei dacă apa chiar curge așa cum văd. Minune mare! Dacă și vezi minunea, ești vaccinat pe veci și trăiești ortodox frumos și mori ortodox demn!

(pr. Justinian-Remus A. Cojocar)