Tradiţii de Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, sărbătorit vineri, pe 26 octombrie

În popor, sărbătoarea mai este cunoscută şi sub numele de Sânmedru ori Sâmedru.

Tradiţia vorbeşte despre această sărbătoare ca ultima din toamnă, cea de Sfântul Andrei fiind prezentată ca un „cap de iarnă”.
După moartea tatălui său, guvernator al regiunii, Sfântul Dumitru a fost numit de împăratul Maximilian succesor al acestuia, încredinţându-i cetatea, cu poruncă să o „cureţe” de creştini. Acesta a început să propovăduiască Evanghelia. Împăratul roman a aflat de acest lucru şi poruncit ca Dimitrie să fie închis. În ziua de 26 octombrie, au intrat în temniţă ostaşi şi, găsindu-l stând la rugăciune, l-au ucis cu suliţele.
Moaştele lui Dimitrie se spune că au fost găsite întregi şi nestricate când Leontie a hotărât să-i dedice Sfântului, în semn de mulţumire că s-a tămăduit, o biserică mare şi frumoasă, iar pentru aceasta a fost nevoit să dărâme vechiul lăcaş ridicat chiar pe mormântul sfântului. Din moaşte se mai sune că a izvorât mir şi a umplut toată cetatea Tesalonicului cu o mireasmă pătrunzătoare şi plăcută. Osemintele sfântului au fost puse într-o raclă, la care credincioşii se pot închina şi azi.
În tradiţia populară, sărbătoarea Sfântului Dimitrie marchează sfârşitul verii pastorale, fiind numită şi Sâmedru sau Ziua Soroacelor, pentru că în această zi se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere şi alte înţelegeri încheiate cu şase luni în urmă, la Sangiorz (23 aprilie) şi se încheiau noi învoieli. Cu ocazia acestei sărbători, românii aprind focuri în curţi, iar peste flăcări sar copiii - pentru a fi sănătoşi, sau tinerii - pentru a se căsători.
 

Sf. Dumitru, împreună cu Sf. Gheorghe, împarte Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice

În Maramureş, obiceiul era ca de Sâmedru (26 octombrie), când au fost aduse turmele în "tomnatec", să se facă alesul oilor. Etnografii maramureşeni au explicat că „în ziua în care turma este separată şi reîncredinţată stăpânilor se poate vorbi de un ritual sferic: la plecarea în munte ultima oaie era mulsa pe prag, cu mâinile încrucişate, iar la 26 octombrie se repetă procedeul, dar este aleasă prima oaie din turmă, iar cu laptele obţinut sunt stropite toate oile, precum şi grajdul, făcându-se şi semnul crucii şi rostind: Cum a dat lapte/Aşa să daţi şi voi/Aceasta oaie/ Cât îţi trăi.” (Anuţa Savu, 78 ani, Vişeu de Sus).
În această zi se spune că păcurării (ciobanii), cu clopurile frumos împodobite cu flori de munte, sunt primiţi sărbătoreşte de întreaga comunitate şi poate începe petrecerea. Obiceiurile de Sfântul Dumitru erau asemănătoare cu cele din preajma echinocţiului de primăvară, cum erau focurile şi roţile de foc – cu rol de purificare.
Ar mai fi de precizat că Sf. Dumitru, împreună cu Sf. Gheorghe, împarte Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice, vara constituind-o perioada între datele celebrării celor doi sfinţi, având ca miez al timpului ziua Sf. Ilie.

(sursa: www.credo.ro)