„Luxul”

„Luxul”

„Metăsăriile, dantelele şi alte obiecte de lux, sunt din cele care credem că trebuie să le avem dar ele nu ne aduc nici un folos şi ne fac nesuferită viaţa; noi lucrăm luna întreagă cu sudoarea feţei noastre, primim banii atât de greu câştigaţi, ajungem până la pragul locuinţei noastre şi aice ne aşteaptă jidovimea, ca să-i înmânăm pentru nimicurile procurate întregul câştig al sudorii noastre. Nouă ne rămâne doar atâta, ca să putem trăi cele dece dile dintâiu ale lunei; în cele douădeci de zile din urmă ale lunei suntem nevoiţi a ne procura toate cele trebuincioase pe datorie, plătind orice îndoit şi treit. Astfeliu ne merge la toţi, la dascăli, la învăţători, la preoţi şi la amploaiaţi, noi trăim de adi pe mâine şi o singură nenorocire, făr de care viaţa nu poate fi, ne aruncă în ghiarele cămătarilor, cari ne sug chiar şi măduva. Toate aceste se întâmplă la noi pentru că suntem captivi de ideea că progresul constă în mulţimea trebuinţelor. Luxul a ruinat boierimea noastră, care cu puţine excepţiuni există numai după nume; luxul ruinează starea amploaiaţilor şi începe a se vârî chiar în sânul poporului. În loc de a progresa am făcut grozav regres în privinţa economică şi numai fiindcă avem voie să arătăm lumii că suntem capabili pentru idei noue, fie aceste cât de absurde”.

„Revista Politică”, Anul I, nr. 24, Mai 1887.

„<Drama din Mayerling> la Suceava”

„Actorii Teatrului Naţional din Cernăuţi vor reprezenta, Vineri, în 17 Mai a.c., ora 9 seara, în sala <Dom Polski> din Suceava <Drama din Mayerling> în 3 acte...Având în vedere excelentul şi cunoscutul ansamblu, apoi drama montată în atmosfera epocii, precum şi faptul că avem o datorie morală de a sprijini actorii fostului Teatru Naţional din Cernăuţi, rămaşi simplamente pe drumuri, apelez, cu toată căldura, la publicul sucevean să-şi facă, pe deplin, datoria”.  

„Suceava”, Anul I, nr. 15-16, Mai 1935.