Decebal-Alexandru Seul: „Muzica iernii”

Nu-l cunosc de mult pe domnul Decebal-Alexandru Seul, dar, după câte mi-a arătat până acum, mi s-ar părea că-l cunosc de zeci de ani. Timpul a trecut și iată c-a ajuns ajuns la al unsprezecelea volum pe care-l pune la dispoziția cititorilor.

„Autorul este fermecat de satul său natal, de împrejurimile lui, de oamenii care-l populează și de tradițiile lor”

Am considerat, la prima vedere, că este o ciudățenie ca în plină vară toridă autorul să scoată de sub tipar o carte cu titlul „Muzica iernii”. Dar, după câte-l ştiu din cărțile sale și, mai ales, din paginile ziarelor în care și-a publicat prozele, are dreptate. Cred că s-a gândit să mai atenueze puțin canicula pentru cei care vor deschide cartea spre a-i cunoaște conținutul, dar și la unele evenimente care i-au marcat viața. Și-apoi, trăitor în mijlocul munților, câte simfonii nu ascultă pe parcursul unei ierni! Articolele au fost publicate în „Crai nou ”, „Pro Saeculum”, „Curierul ucrainean”, „Bucovina literară”, „Plumb ” și în revista școlii din comuna Izvoarele Sucevei. Numai din simpla enumerare a acestor publicații, cititorul își dă seama de răspândirea ideilor sale pe un vast teritoriu. Și a avut ce scrie ! Dar nu este vorba numai despre o selecție a celor publicate și veți vedea de ce. Autorul își împarte cartea în patru capitole: „Crâmpeie din povestea meleagului de la cumpăna apelor”, „Darul mării”, „Proze ” și „Recenzii”. Fiecare capitol își are farmecul lui. Nu știu de ce, dar am simțit că a acordat mai multă atenție primului capitol, bănuiesc pentru faptul că povestirile respective n-au fost publicate încă până acum.

Autorul este pur și simplu fermecat de satul său natal, de împrejurimile lui, de oamenii care-l populează și de tradițiile lor, la care țin cu sfințenie. Aș putea spune că fiecare proză este un imn închinat unui om, unei colectivități sau unui obicei. Iar de descrierea frumuseților naturii nu mai spun nimic. În plus, este preocupat și de soarta unor personalități românești, cum ar fi Mădălina Manole și scriitorul Mircea Dinutz, prof. Anca Griga de la Colegiul de Artă Suceava, care a pregătit două soliste de muzică populară din satul său, de poștărița din comună, de un câine al nimănui din piața din Câmpulung Moldovenesc, de culesul zmeurei din pădure sau de fântâna satului care are peste 120 de ani, precum și de sărbătorirea Rusaliilor.

„Farmecul de povestitor al lui Decebal - Alexandru Seul este proverbial”

Capitolul al doilea, de mică întindere, este alcătuit dintr-o singură proză care-i conferă și titlul: „Darul mării”. Este o proză excelentă în care autorul prezintă cât de fericit a fost într-un concediu la mare, când a fost cu Ovidiu, iubitul său fiu. „Fiul meu avea să vadă pentru prima și ultima oară marea !”, își aduce aminte cu amărăciune autorul. Proza este ilustrată cu 11 fotografii foarte frumoase și sugestive.

Capitolul al treilea denumit scurt ”Proze” prezintă o selecție de douăzeci și două de proze selectate dintre cele publicate. Nu știi care este mai frumoasă: de la „Lourdes - inima lumii” la „Vara harbujilor”, de la „Ruleta” la „Noaptea bradului-rege” sau de la „Uraganul” la „Umbra femeii”.

Care de care mai interesantă și, deși sunt foarte scurte, ai ce învăța sau afla din ele. Farmecul de povestitor al lui Decebal - Alexandru Seul este proverbial.

Capitolul al patrulea încheie apoteotic volumul. Aici sunt prezentate 16 recenzii ale cărţilor sale, recenzii redactate de persoane avizate: critici literari, ziariști, confrați de breaslă (Doina Cernica, Grigore Codrescu, Cornel Galben, Lăcrimioara Grigorciuc, Ion-Mugurel Sasu, Liviu D. Clement,Violeta Codorean, Lumința Țăran și Ion Drăgușanul.

Credeți că domnul Seul se va opri aici ? Eu, unul, nu cred acest lucru. Și, după ritmul în care-și așterne gândurile și impresiile pe hârtie, sunt sigur că în curând cititorii vor participa la o nouă lansare de carte a autorului.

Prof. Gheorghe DOLINSKI