Pascal Bruckner: „Casa Îngerilor”

Antonin Dampierre, în vârstă de treizeci de ani, foarte preocupat de înfăţişarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel puţin, aşa pare. Lucrează într-o agenţie imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacţie din pricina a doi beţivi, se repede la unul dintre ei şi îl omoară în bătaie.

„<Casa Îngerilor> ne invită să medităm la condiţia celor fără adăpost, precum şi la nevrozele fiecăruia dintre noi”

Antonin are un moment de iluminare: vrea să purifice lumea de cerşetori. Aşa că îşi începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaşte pe Isolde de Hauteluce, un fel de mamă a răniţilor. Va reuşi această eroină dedicată întru totul umanităţii să-l salveze pe Antonin de el însuşi?

Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.
Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux şi vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă şi oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie şi suferinţă.
Celălalt Paris e un oraş murdar, departe de capitala pudrată şi lustruită - imaginea stilizată ce le este oferită turiştilor.
Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane şi a contrastului izbitor dintre viaţa „civilizată” şi cei aflaţi pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale.
Oare cerşetorii sunt reversul fatal al societăţii noastre ultraigienizate?
„<Casa Îngerilor> - scrie <Le Point> - ne invită să medităm la condiţia celor fără adăpost, la oamenii invizibili de pe trotuare, precum şi la nevrozele fiecăruia dintre noi”.

Sursa: www.libris.ro