„Fortăreaţa albă”(Premiul Nobel pentru Literatură 2006)este o poveste în care jocurile fanteziei îmblânzesc o realitate altfel de necuprins. Personajele îşi schimbă portretele între ele, iar lumile din care acestea se trag rămân fără repere pentru un cititor uluit, care nu mai ştie ce să aleagă mai repede: un Orient cu poveşti miraculoase, ori un Occident seducător precum un foc de artificii.
Adevărurile esenţiale despre natura umană şi aspectele imaginare ale limitelor individului
„La o privire de ansamblu, seducătorul roman al lui Orhan Pamuk spune adevărurile esenţiale despre natura umană şi schiţează aspectele imaginare ale limitelor individului. Aşa cum Sultanul îi replica lui Hogea: <faptul că oamenii se puteau înlocui unul pe altul nu era oare cea mai bună dovadă că erau, pretutindeni, aceiaşi?>”.
Deşi de o concizie remarcabilă, „Fortăreaţa albă” este unul dintre acele romane rare care aduc la viaţă un univers întreg, care funcţionează fără ajutor din afară, proiectat într-o imagine de o strălucire stranie.” (New York Times)
„Locul în care Orhan Pamuk îşi scrie romanele are două privelişti: una trece peste Cornul de Aur şi bate până la Palatul de la Topkapi, iar cealaltă se opreşte asupra podului suspendat între Europa şi Asia.” (The Guardian)
Sursa: www.libris.ro