Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
O carte pe zi: „Drumul de sare”
Autor: Raynor Winn
Traducător: Mihaela Ioncelescu
Apariție: 2024
Nr. pagini: 368
Editura: Act si Politon
„Drumul de sare”, povestea adevărată a lui Moth și a lui Raynor Winn a stârnit încă de la apariția ei, în anul 2018, un interes enorm atât din partea cititorilor obișnuiți, cât și din partea criticilor.Cartea a devenit bestseller Sunday Times, în septembrie 2023, acâștigat premiul RSL Christopher Bland Prize în 2019, a fost finalistă în 2018 pentru premiul Costa Biography Award și a fost numită de The Times „cea mai inspirațională carte a anului”.
Succesul primei cărți a convins-o pe autoare să o scrie și pe cea-a de-a doua, „The Wild Silence” publicată în 2020, netradusă în limba română.
Descriere
„Drumul de sare” este un roman captivant, inspirat dintr-o poveste reală, care ne demonstrează încă o dată că viața vine în viteză peste noi cu răsturnări copleșitoare de situație pentru care nu suntem niciodată pregătiți. Liniștea și stabilitatea de care ne bucurăm la un moment dat pot dispărea peste noapte, chiar și dintr-o neatenție, așa cum este cazul protagoniștilor acestui roman, iar tot ce ne rămâne de făcut ulterior este să ne adaptăm, să ne reinventăm, să ne recalibrăm și să reînvățăm să trăim în noul scenariu.
Povestea îi are în centrul atenției pe Moth și Raynor Will care se bucurau de o viață tihnită și liniștită, când, un “tzunami” a venit fără milă peste ei, luând cu el tot ce aveau mai scump. Cum au ajuns aici? Ce ar face oricare dintre noi în momentul în care ar rămâne fără casă și fără nicio sursă de venit și ar afla că partenerul lui de viață este pe moarte?
Ce spun criticii
“O poveste a triumfului: a speranței care învinge disperarea; a dragostei care învinge orice.” (Sunday Times)
Frânturi din „Drumul de sare”
“Cu câteva minute înainte, ascunși sub scară, mi se păruse o idee bună. Bărbații în negru începuseră să bată la ușă la 9 dimineața, însă noi nu eram pregătiți. Nu eram pregătiți să renunțăm. Eu mai aveam nevoie de timp: încă o oră, încă o săptămână, încă o viață. N-avea să fie niciodată suficient timp. Așa că ne ghemuiserăm împreună sub scară, lipiți unul de celălalt, vorbind în șoaptă ca niște șoricei speriați, ca niște copii năzdrăvani, așteptând să fim descoperiți.”
