Grădiniţa şi prichindeii

În termeni de definiţie grădiniţa este o instituţie care îngrijeşte şi educă copiii cu ajutorul unui personal calificat şi al unor echipamente educaţionale adecvate.

Ea trebuie să ofere copiilor informaţii utile, experienţe valoroase care să-i ajute să-şi dezvolte personalitatea, să devină mai sensibili, mai creativi, mai capabili.

Educatorii urmăresc prin activităţile pe care le proiectează să dezvolte o gamă largă de aptitudini: academice, sociale, artistice şi atletice.

Grădiniţa pune accentul pe iniţiative, independenţă şi colaborare, dar şi pe joacă organizată şi după dorinţa şi imaginaţia fiecărui copil.

Aceste lucruri îl pregătesc social, emoţional şi intelectual atât pentru şcoală, cât şi pentru viaţă.

Este importantă alegerea grădiniţei în aşa fel încât să corespundă dorinţelor tale în educarea şi îngrijirea copilului.

Educatori bine pregătiţi, materiale adecvate, camere spaţioase, suficient loc de joacă, igienă corespunzătoare, grupe cu număr mic de copii sunt elemente necesare.

Este bine ca înainte de a începe grădiniţa, copilul să fie „pregătit” de către părinţi ca să-şi dorească această experienţă.

Pentru un copil de 3 ani foarte ataşat de părinţi s-ar putea ca adaptarea să fie mai grea. Copilul de 4 ani se va simţi foarte repede în elementul său.

Prima zi de grădiniţă este interesantă şi pentru copil şi pentru părinţi. Unii se detaşează imediat, privesc curioşi interioarele, desenele, jucăriile, analizează copiii din jur şi educatoarea. Alţii se simt înspăimântaţi şi „se încolăcesc” în jurul părintelui. Pot reacţiona violent când simt „că-i laşi acolo”, sau rămân mai mult sau mai puţin convinşi şi de cele mai multe ori în acest caz vor refuza să mai meargă zilele următoare.

„Desfacerea” cu forţă a copilului din braţele mamei nu este una dintre cele mai bune soluţii. Dacă adaptarea lui este grea, mama poate să rămână în apropierea lui şi să-l lase perioade scurte până se obişnuieşte.

Dacă eşti convins că grădiniţa aleasă este un mediu bun pentru copilul tău, cu educatori de calitate, începe munca de „convingere” a copilului. Imaginaţia ta va găsi soluţia, iar educatoarea te va sprijini. Ea priveşte lucrurile dintr-o altă perspectivă şi cu siguranţă a mai întâlnit situaţii similare anterior. Nu ezita să comunici cu ea problemele copilului.

Cu cât tu ai o atitudine mai bună, vorbeşti pozitiv, ai încredere şi te porţi ca în faţa unui lucru foarte normal, cu atât copilul se va simţi în siguranţă şi se va adapta mai uşor. Abţine-te să verbalizezi grijile tale, să simtă nesiguranţa în ceea ce transmiţi. Oricum emoţiile tale sunt mai mari decât ale lui. Simţi şi frică, dar şi mândrie că ai copil mare.

Îţi dorim succes la început de an şcolar!

Bianca ZUS

www.problemele-copilului-meu.ro