Comunicarea empatică și performanțele copiilor

Dacă reușim de la vârste fragede să ne implicăm copiii în conversații și comportamente empatice, ei vor dezvolta din start abilități mai bune de comunicare. Iar acest lucru, știm deja, că îi va transforma în niște studenți și adulți de succes.

Cele mai recente cercetări susțin ideea că mintea noastră este puternic influențată de mediul în care ne-am născut. Deși un copil mai mic de 4 sau 5 ani nu poate purta o conversație abstractă, după vârsta de 5 ani poate face acest lucru. Mai știm că între vârstele de 5 și 10 ani copilul este cel mai activ din punct de vedere metabolic. Creierul unui copil formează și reformează miliarde de conexiuni, care țin mai ales de limbaj și comunicare.

Cercetătorii Betty Hart și Todd Risely de la Universitatea din Kansas au înregistrat mai mult de 1.300 de ore de interacțiune între părinți și copii din familii care proveneau din medii economice și etnice diferite. Descoperirile lor, publicate în cartea Meaningful Differences in Everyday Experience of Young American Children, au arătat că există o legătură directă între performanța academică a copiilor aflați în clasa a III-a și numărul de cuvinte rostite în familia lor, de la naștere și până la vârsta de 3 ani. Rezultatele studiului au pus în evidență faptul că acei copii care auziseră aproximativ 3.000 de cuvinte pe oră, cam 30.000 de cuvinte pe zi, au devenit niște adulți de succes. Acest volum de cuvinte s-a constatat că exista mai degrabă în rândul familiilor în care părinții erau profesioniști într-un anumit domeniu, situație destul de comună. Însă, în familiile cu un statut socioeconomic mai scăzut, s-au întâlnit diferențe mai mari în ceea ce privește numărul de cuvinte rostite în familie, de la 500 la 3.000 de cuvinte pe oră.

Asta înseamnă că, pe durata unui an, unii copii vor auzi 11.000.000 de cuvinte, în timp ce alții vor auzi 3.000.000 de cuvinte sau mai puține. În cele din urmă, nu contează dacă te-ai născut într-o familie bogată sau săracă: diferența între succes și eșec, fericire și nefericire este dată de „cantitatea de cuvinte împărtășite în fiecare moment între copil și cel care îl îngrijește”, spun autorii. Vestea bună este că și copiii dintr-o familie cu un statut socioeconomic mai scăzut, dar ai căror părinți rosteau aproape 30.000 de cuvinte pe zi, au avut aceleași rezultate ca cei din familiile mai înstărite.

Nu este vorba doar despre cantitatea cuvintelor rostite, ci și despre calitatea lor. Copiii mici dezvoltă întâi un vocabular mai bogat în cuvinte negative și au abilități mai reduse de a formula cuvinte pozitive, mai ales în ceea ce privește stările lor emoționale și abilitatea de a atinge anumite scopuri. Totuși, cuvintele negative pur și simplu obosesc creierul copiilor, provocându-le anxietate. În schimb, cuvintele pozitive scad anxietatea copiilor. În cazul copiilor care sunt supuși unui nivel ridicat de stres, cuvintele negative pot interfera cu performanța memoriei. De exemplu, s-au înregistrat cazuri în care copiii nu își pot aminti informațiile care i-ar ajuta cel mai bine să-și atingă obiectivele. S-a constatat că, atunci când îi învățăm pe copiii noștri să folosească mai multe cuvinte pozitive, de fapt creierul lor primește sprijin pentru a putea controla mai bine emoțiile trăite și pentru a dezvolta o putere de concentrare mai mare. Iar atunci când îi învățăm pe cei mici limbajul succesului, ei devin mai motivați și mai mulțumiți de munca lor.

Părinții care folosesc acasă o abordare coercitivă a situațiilor problematice subminează de fapt stabilitatea și armonia vieții lor de familie. Când cercetătorii de la Universitatea din Utah au comparat diferite stiluri de rezolvare a conflictelor între părinți și copii au descoperit că planificarea cooperantă între membrii familiei dă rezultate semnificativ mai bune decât în situațiile în care adulții se folosesc de statutul lor de putere pentru a „stabili regulile”. Așadar, părinții autoritari rezolvă mai puține conflicte legate de copiii lor.

S-a observat că frații a căror interacțiune se bazează pe o relație de comunicare verbală pozitivă au mai puține conflicte și este mai probabil ca ei să găsească soluții creative pentru problemele lor. Dacă unul dintre frați ia inițiativa și se îndepărtează de tiparul bazat pe o competiție negativă, oferind în schimb o soluție pozitivă, atunci conversația lor poate duce la un scenariu de tipul câștig-câștig, care este reciproc avantajos.

În concluzie, pe măsură ce creierul nostru este mai stimulat prin interacțiuni pline de afecțiune, conexiunile neurale se înmulțesc, conflictele sunt evitate, sunt soluționate mult mai ușor și cresc semnificativ șansele de a avea succes în toate domeniile vieții.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com